Poezie Nu ma mai atrage...

NU MĂ MAI ATRAGE...



Nu mă mai atrage lumea

Am găsit în Domnul vieţii

Şi secretul fericirii

Şi secretul frumuseţii.



Nu-mi mai trebuie himere

Nici trăire cu senzaţii

Mă încântă Sfânta Carte

Cu divine revelaţii.



Tot ce am iubit odată

Văd astăzi c-a fost gunoi

Bucuria mântuirii

Mi-a adus speranţe noi.



M-a-nşelat destul stăpânul

Cu conecţii în infern

O, ce stăpânire cruntă

E-n demonicul guvern!



Nu mai vreau nici o ofertă

Ce n-are sigiliul sfânt

Cerul mi-este obiectivul

Şi-un neprihănit veşmânt.



În trecut – fără Mesia

Nu ştiam nimic de Har

Dar acum îmi este ghidul

Spre mirificul hotar



Nu mă mai încântă viaţa

De distracţie şi chef

Ştiu ce poate să ofere

Un pervers, demonic şef,



El oferă cupa plină

Cu licoare otrăvită

Cine bea e vai de el

Are viaţa pustiită.



Nu mai vreau nimic, nimic

Dintr-o lume-aşa nebună

De când am primit credinţa

Mi-am ales partea cea bună.



Nu mă mai atrag idei

Dezbrăcate de iubire

Ci îmi aflu delectarea

În Cuvânt şi în slujire.



Mă atrage ca magnetul

Cerul cu splendoaraea lui

O, ajută-mă Părinte

Spre-acel plai mereu să sui.



28 Martie, 2007