Poezie OMULE CE MARE ESTI...

OMULE CE MARE ESTI...



Omule, ce mare eşti şi cum dai valori în plus,

Când tu ai acolo-un nume printre sfinţi în cer inclus.

Valorile, din astă lume, pentru tine sunt un fleac,

Tu renunţi uşor la ele lăsând forma-acestui veac.



Omule, ce mare eşti când aduni şi pui valoare,

Când cu sârg tu strângi în ceruri pentru slava viitoare.

Acolo-ţi este gândul tot privind mereu în sus,

La Acel mai mare preţ, scopul tău fiind Isus.



Tu priveşti mereu la Domnul spre idealul cel mai bun,

Nu mai strângi gunoaie-n lume cum le-adună un nebun.

Nu-mprumuţi din chipul străzii de la cei ce te-nconjoară

Şi respingi orice ispită când duşmanul ţi-o strecoară.



Omule, ce eşti creat să te-mbraci în chip ceresc,

Mulţi nu văd în tine forma ce-i din omul cel firesc.

Recunosc în tine chipul regăsit în cel umil,

Care rabdă, iartă răul cum te uită un copil.



Acesta-i omul nou după chipul lui Cristos,

Ce-a ieşit la noua viaţă într-un mod victorios.

A murit în moartea Lui iar acum e botezat,

El trăieşte doar în Domnul şi în Duhul înviat.



Nu mai vrem să-mprumutăm din cultura omenească

Ci dorim ca Duhul Tău de-Amalec să ne ferească

Să ne-abatem de la el de la chipul cel din stradă,

Care cum ieşim afară, pretutindeni, fac paradă.



Mai dorim, Isuse Doamne, toţi în Tine morţi s-ajungem,

Ca atunci când vin tornade, în ispite, să nu plângem.

Inaintea Feţei Tale bucurii avem nespuse,

Iar aici, pe frontul vieţii, să ne fii un Scut, Isuse.

Amin.