Poezie SOLA SCRIPTURA

SOLA SCRIPTURA



Numai Sfânta Carte-i autoritatea

La care apelează omul păcătos

Prin ea se poate câştiga integritatea

Şi gustul pentru Cer şi demnitatea

Prin ea se ataşează omul de Hristos.



Singură Scriptura dă iluminare

Unui suflet cuprins de frământări,

Unui suflet ce-i învăluit în derutare

Şi are trebuinţă de orientare

Spre părtăşii cu sfinţi şi binecuvântări.



Doar ea e forţa ce dă eliberare

Din ghearele perversului Satan

Cine-o acceptă are vindecare

De toate patimile-nrobitoare

De gândul netrebnic, inuman.



Singură Scriptura e-nsuflată

De Duhul vieţii, Duh de-alin

Speranţa ce de ea e dată

Nu va-nşela făptura niciodată

E Cartea eternului destin.



E unică in conţinutul ei

Şi în mesajul ce-l propagă

Schimbat-a vieţi la mulţi atei

Ce spun acum că sunt OK,

Că pocăinţa le e dragă.



Cine-o-nţelege şi-o trăieşte

Zilnic se satură din ea

O preţuieşte şi-o-mplineşte

Poveţele-i divine le vesteşte

Doar ele vindecă o stare grea.



Ce sfinte taine, ce comori

Găsim în filele-i bogate!

Când o citim vin sfinţi fiori

Prin ea suntem biruitori

În lupta cu ostilele armate.



Numai în ea aflăm înviorare

Când sufletul e tulburat

Ne ţine legaţi de sfânta cărare

Ce ne conduce-n slava viitoare

Să fim în veci cu-al nostru Împărat.



Doar ea ne-a revelat voia divină

Cu privire la viaţa pe pământ

Orice altă "revelaţie"-i străină,

Ne-ndepărtează de sfânta Lumină

Şi de mirificul aşezământ.



Deviza noastră e "Sola Scriptura"

Ne este-n pribegie Far nestins

Din ea am dobândit învăţătura

Că dragostea învinge ura

Şi orice-ngrijorare şi-orice plâns.



gc/28 feb.2007