Poezie O zi cu Domnul

E dimineaţă, este ora şase.

Mă scol şi-ngenunchez lângă fereastră.

Pletora de-ntuneric şi angoase

Se risipeşte-ncet din casa noastră.



E dimineaţă, este ora şapte.

Îmi beau cafeaua cu aromă tare.

Aud cuvinte dulci rostite-n şoapte –

Sunt îngerii veniţi la închinare.



E dimineaţă, este ora opt.

Păşesc cu pace în laborator.

Şi-aici, un duh de rugă am s-adopt

Ce-alungă orice fulger, orice nor.



E dimineaţă, este ora nouă.

Lumina cade ca un dar divin.

Găsesc, pierdut în ochi, un strop de rouă

Ca o misterioasă boabă de rubin.



E dimineaţă, este ora zece.

În piept atâtea mulţumiri tresar.

E ruga, care nu vrea să mai plece,

Ar vrea să înflorească pe altar!



E ziuă, este spre amiază.

Ora să m-apropii iar de Dumnezeu.

Gândurile mele cu Cristos cinează

Stăm în părtăşie: Duhul Sfânt şi eu.



E după-amiază, este ora unu.

Ziua mea cu Domnul e de bun augur.

Zboară de pe buze cântul, cum lăstunu

Zboară, măsurând ceru ’nalt şi pur.



E după-amiază, este ora două.

Sunt pătruns de sfinte năzuinţi şi crez.

Cu Isus în viaţă, harul Lui îmi plouă

Binecuvântări, cu alint şi miez.



E după-amiază, este ora trei.

Vreau cu El să fiu în eternitate.

De aceea lume, zilnic paşii mei

Cu ai Lui umbla-vor, în intimitate...



E trecută ziua, e înspre amurg.

Din văzduhul blând fluieră o boare.

Mii de rezonanţe înspre mine curg.

Sufletul mi-e tot ţară-n sărbătoare.



Soarele s-a dus. Noaptea dă ocol.

Bine e să ai ideal şi casă,

Sensul tău să fie neted şi domol

Cu copii cuminţi şi soţie-aleasă.



După cina serii şi cea din Cuvânt

Parcă pe furiş se strecoară somnul.

Înc-o rugăciune urc de pe pământ.

Noapte bună, lume! Bine e cu Domnul!





Nicholas Dinu

23.03.2007