Poezie Nimic din lumea rece

NIMIC DIN LUMEA RECE...



Nimic din lumea rece

Să nu pătrundă-n noi

Ea vrea să ne aplece

Spre tot ce e gunoi.



Săgeţile sunt multe

În fiecare zi

Vin cu atacuri crunte

S-aducă erezii...



Paharul lumii are

Plăcerile de-o clipă

Conţine o licoare

Ce-ndeamnă la risipă...



Ne-am despărţit de ea

Când am primit iertarea

Acum Eterna Stea

Ne fericeşte starea...



Un strop să nu servim

Din cupa cu otravă

Căci altfel devenim

Ruină şi epavă...



Un strop din cupa urii

Ne poate degrada

Poveţele culturii

Uşor ne pot schimba...



Nimic să nu ne-atragă

În sfera-ntunecării

Să nu ne fie dragă

O stare a-mbuibării.



Nici faimă nici tentaţii

Să nu ne stăpânească

În lume sunt atracţii

Ce pot să ne-amăgească.



Slujirea de-i pătată

De colbul nedreptăţii

Va trebui spălată

Cu simţul purităţii.



La doi stăpâni – cum scrie,

Nu vom putea sluji

Cu cei ce-ar vrea beţie

Nu ne putem uni.



Nimic din ce-i nesfînt

Să nu ne cucerească

Ci să-mbrăcăm veşmânt

Din Patria cerească.



******

Doar mana din Cuvânt

Ne-ajută să învingem,

Să stăm în Legământ,

Credinţa să n-o stingem.