Poezie Mormântul gol

E linişte acum peste cetate,

Sunt zorii unei alte dimineţi,

S-a stins ecoul celor întâmplate,

Numai nişte femei îndurerate

Îşi duc povara grelei lor tristeţi.



Sunt câteva femei galileene

Pătrunse de iubirea lui Isus,

Mergând încet, vii umbre pământene

Cu focul lacrimilor prins în gene,

Spre locul unde Domnul a fost pus.



Duceau miresme şi duceau iubire

Şi grija că-ntre ele şi Cel dus

Stătea o lespede ca despărţire,

Un rece bolovan fără simţire,

Zid mort între viaţă şi apus.



Această grijă le-a fost spulberată

Când, uluite, ele-au observat

Că lespedea a fost înlăturată,

Iar în mormânt... ce veste minunată!

Nu era trupul Celui căutat.



Ca o explozie lovind Pământul,

Această veste l-a cutremurat

Şi a pornit în patru zări, ca vântul,

Ducând mesajul: Este gol mormântul,

Isus Cristos din morţi a înviat!

***

Punându-şi strict problema existenţei,

Mulţi oameni îşi fac idoli pe pământ

Dând gir materialului, prezenţei,

Dar cei salvaţi sunt roadele absenţei,

Absenţei unui trup dintr-un mormânt.



Amin

Vulcan, martie 2007