Poezie SEMNELE CRESTINILUI

SEMNELE CRESTINULUI



Un creştin, ce poate spune, că-mplineşte-aceste semne,

Poate către Domnul, bine, şi pe alţii să-i îndemne.

Să le spună că-i frumos în credinţă să sporească,

Fiind plin de râvnă multă din Cuvânt să se hrănească.



Astfel, un creştin de-acesta ce citeşte din Scriptură,

Poate-atunci cu-nţelepciune, să dea bună-nvăţătură.

Să le spună tuturora din Cuvântul lui Cristos,

Care-l creşte şi-l ridică pe tot omul păcătos.



Un creştin crescut în Domnul ce e blând, curat, umil,

Va putea opri tot răul cum făcuse-Abigail.

Înţelept şi cu răbdare după cum îndeamnă Duhul,

Ar putea lovi în demoni care vin din tot văzduhul.



Nu te miră, cum acesta rabdă mult , şi nu pe drept,

Când săgeţile-arzătoare îl lovesc ţintind în piept.

Dar el stă pe baricadă, prins de coiful mântuirii,

Şi nu lasă niciodată, platoşa, neprihănirii.



Se distinge mult de alţii care zic că-s credincioşi,

Stând mereu în ceata care către ceruri merg voioşi.

El îţi cere cu blândeţe lângă Domnul să rămâi,

Dând deplină-ncredinţare că-i la dragostea dintâi.



Nu se simte bine-acolo unde-s răi, clevetitoare,

Fuge, să nu stea pe scaun cu mulţimi rătăcitoare,

Care nu se simt prea bine într-un grup de-nchinăciune,

Ci ţinând să stea deoparte în minciuni şi-ntinăciune.



Nu e mândru, arogant să privească tot de sus,

Fiindcă e smerit în Duhul cum fusese şi Isus.

De te vede-ntr-un necaz el va plâge pentru tine,

Să primescă-n "Ziua aceea", o comoară de rubine.

Amin.