Poezie SARBATOAREA INVIERII

SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII



M-am trezit în sărbătoarea Învierii

Cu-n sentiment de sublimă exaltare

Simţeam ca un balsam efectul adierii

Ce vine-n noi prin Duhul Mângâierii

Şi am strigat: "E viu Isus, e sărbătoare!"



"Hristos e viu!" – familiei i-am spus

Şi au venit să-mi dea îmbrăţişare

Şi ei, ca mine, se bucurau nespus

Că Cel ce-a părăsit gloria de Sus

Prin Înviere ne-a dat descătuşare.



"Adevărat că-i viu!" - rostiră împreună

Pătrunşi de starea de care sunt cuprinşi

Toţi sfinţii care astăzi se adună

Să împletească lui Isus cunună,

Toţi cei ce fost-au de-nviere-atinşi.



Fiorii calzi de care-am fost cuprins

Parcă m-au răpit în sfere siderale

Să-l pot vedea pe Cel care-a învins,

Care-a venit la noi din necuprins

Să ne elibereze din stările de jale.



Şi-am meditat din nou la planul sfânt

Ce-a fost iniţiat de Părintele Luminii

Forţa Lui L-a scos pe Rege din mormânt

E viu Hristos, e viu al lui Cuvânt

Doar El ne face puri precum sunt crinii.



Am fost pătruns din nou de sentimentul

Ce-mi încălzeşte sufletul predat

M-am dus cu gândul la evenimentul

Ce-mi afectează viitorul şi prezentul

Şi iar am zis: "Hristos a înviat!"



A-nviat...dar agonia Lui cumplită

Pe care-a îndurat-o ca un sfânt

Şi azi lucrează-n lumea pângărită

Rodind în inimi pacea mult râvnită,

Rodind speranţă ce trece de mormânt.



Te proslăvesc, Isus, acum şi-n veşnicie

Că n-ai precupeţit viaţa Ta,

Că ai răbdat ocări şi agonie

Ca să ne-nveţi ce-nseamnă omenie,

Ca să putem ’naintea Ta a sta.



Hristos a înviat! E nu doar un salut

Ce îl rostim în zi de sărbătoare

Ci-i dulce Adevăr; e Adevărul absolut

Isus e viu şi-a pus în fiinţele de lut

Credinţa-n jertfa răscumpărătoare



****

Mă las răpit de gândul Învierii

Ce-mi dă nădejdi şi-mi dă elan

Şi-mi umple viaţa cu izul primăverii,

Mă contopeşte cu Duhul înfierii

Şi mă îndrumă spre veşnicul Liman.





AMIN!