Poezie Dealul Căpățânii

Din încreţirea scoarţei, tind spre soare

Piscuri semeţe, ce se pierd în nori.

Imaginea lor plină de grandoare

Te copleşeşte şi îţi dă fiori.



Însă nici unul n-are să rămână

Săpat în cronici şi zidit în legi,

Ca dealul cu aspect de căpăţână

Unde-a venit salvarea lumii-ntregi.



Un deal anost, lipsit de măreţie,

Că numai crucile creşteau pe el,

Avea, la cumpănă de vremi, să fie

Altar de jertfă pentru Sfântul Miel.



Pe fruntea lui s-a înălţat o cruce,

Ca axă pentru-ntregul Univers,

Pe care-un Fiu la Dumnezeu se duce

Şi izbăvirea vine-n sens invers.



Un deal care a zguduit zidirea

Şi-a-nfăşurat-o-n întuneric greu,

Când se stingea în duh Neprihănirea

Şi Dumnezeu striga spre Dumnezeu.



Din dealul cu aspect de căpăţână

Mai curge sângele izbăvitor,

Pământul sterp a zămislit fântână,

Izvor de dor, dor tămăduitor.



Amin

Vulcan, martie 2007