Poezie Ultima șansă

Trecea Isus pe drum spre Ierihon,

Un ultim drum prin antica cetate,

Trecea al mântuirii bastion

Spre moarte, spre-nviere şi spre tron,

Spre a împărăţi-n eternitate.



A mai trecut Isus pe acel drum

În minunata Sa peregrinare,

Cu gloatele pe urma Lui, duium,

Dar orbul Bartimeu abia acum

Găsi prilejul pentru vindecare.



În bezna-n care el trăia închis

S-a strecurat o rază de speranţă;

Se-ntrezărea-mplinirea unui vis,

A unei vieţi în univers deschis

Şi-aceasta-i puse-n voce cutezanţă.



Trecea prin faţa lui Cel ce putea

Şi poate, din vecie în vecie,

Să lumineze cu Lumina Sa

Şi pentru Bartimeu asta era

O şansă nesperată, şansă vie.



"Ce vrei să-ţi fac?", l-a întrebat Isus

Şi ce putea altceva să-şi dorească

Decât un răsărit fără apus,

Lumină-n ochii săi, venind de sus,

Ca faţa celor dragi să o privească.



A fost un ultim drum prin Ierihon

Iar pentru cel ce nu-ndrăznea să spere,

Trăind într-un continuu abandon

Şi percepând viaţa doar ca zvon,

Ultima şansă de-a primi vedere.



Mai trece Domnul şi azi prin cetăţi

Dar nu ştim când şi cât o să mai vină;

Nu amâna iar pentru alte dăţi,

Din beznă ieşi, viaţa azi refă-ţi

Luând acum lumină din Lumină.



Amin