Poezie ISUS SAU BARABA?

ISUS SAU BARABA?



Matei 27: 15-25

**********************

A-ntrebat Pilat mulţimea:

"Pe care să-l las afară

Pe Baraba criminalul

(Care merită să moară)?

Sau pe cel numit Hristos?

Care ştiu că n-a comis

Nici măcar o făr’delege,

Nici măcar un compromis."



"Nu vă cer să vă pripiţi

Cugetaţi acuma bine

Care merită să-ndure

Tortură şi răstignire?

Să-l reţinem pe Baraba

Hoţ şi ucigaş vestit

Sau pe cel care afirmă

Că din ceruri a venit?"



Şi-au răspuns într-o secundă,

Au strigat cu toţi în cor:

"Pe acel ce se pretinde

Că-i al nostru Salvator

Dă-l la moarte chiar acum

Nu-i mai face judecată

Nu vezi tu ce indignare

Are gloata-nfuriată?"



"Slobozeşte-l pe Baraba

Altfel va fi anarhie

Vrem şi Ana şi Caiafa

Şi Soborul tot să ştie

Că decizia-i finală

Vrem acuma al lui sânge

Că ar fi nevinovat

Nu-ncerca a ne convinge."



Ei voiau altfel de rege

Îndrăzneţ, cutezător

Care să-i ajute-n lupta

Cu-n duşman cotropitor

Ei voiau un militar

Destoinic în bătălie,

Un viteaz cu arma-n mână

Să îi scoată din robie...



N-a-nţeles acea mulţime

Nici mesajul nici lucrarea

Cum Hristos veni de Sus

Să le dea răscumpărarea

Şi-au optat pentru Baraba

Îl voiau eliberat

Cât priveşte pe Mesia

Îl voiau crucificat.



Şi-a rămas şocat Pilat

De decizia luată

Dar voia să linişteasacă

Acea gloată agitată

Pe noi, însă, nu ne miră

Gestul lui, gest de ateu

El era fără puterea

Ce vine din Dumnezeu.



Faţă-n faţă el a stat

Cu-Adevărul; o ştim bine

Ce ocazie! Ce har!

De-a afla de unde vine

Dar firea nerăstignită

L-a împiedicat să vadă

Că viaţa lui Hristos

A produs o sfântă roadă...



N-a putut vedea în El

Ceva sfânt, ceva divin

Şi de-aceea veşnicia

Îi dă necurmat suspin

Sunt şi azi pilaţi în lume

Poate mii sau milioane

Care nu văd Adevărul

Căci şi-au pus la ochi obloane.



Dar iată: s-a dat verdictul

Ce verdict! Ce înscenare!

Domnul gloriei cereşti

Ce-a venit să dea salvare

E la moarte osândit

De nevrednicul Sobor

Nu puteau să înţeleleagă

Că aveau Mântuitor.



S-aud glasuri tot mai multe,

Strigăte dinspre norod

"Răstigneşte-l chiar acuma

Nu-l mai duce la sinod!

Pune vina-n contul nostru

Pentru sângele vărsat

Iar pentru acordul tău

Noi îţi mulţumim, Pilat."



Şi pe mine Tată sfânt

Mă văd în acea mulţime

Participând la judecată,

Dând în Fiul cu cruzime

Spus-am şi eu cu glas tare

"Vreau pe hoţ eliberat

Iar pe cel ce-şi zice rege

Îl voiesc crucificat."



Am luat şi eu ciocanul

Să bat cuie-n trupul sfânt

Căci atunci nu-nţelegeam

Taina dulcelui Cuvânt.

Luat-am biciul să lovesc

Să-i sporească agonia

M-am alăturat mulţimii

Ce-şi pierduse omenia.



Dar ce Har! Ce taină mare!

Înţeleg acum lucrarea

Ce aduce-n suflet pacea,

Zelul sfânt şi sărbătoarea

Pot vedea acum oceanul

De iubire revărsată

Şi tot planul cel divin

Conceput de sfântul Tată,



Pot vedea cum lucră Harul

Peste tot în lumea mare,

Cum prin jertfa de la cruce

Încă se mai dă iertare

Şi-mi exprim recunoştinţa

Nu doar azi când avem Cina

Ci în fiecare zi

Când mă scol şi văd lumina...



Şi-nţeleg acuma rostul

Coborârii Lui în lume

L-am ales şi nu mai vreau

Nici onoare, nici renume

Mi-a schimbat orientarea

El – Mântuitor şi Rege

Şi a pus pe veci în mine

Simţul pentru sfânta a lege.



Vinovat? Sunt până-n oase

Şi al meu păcat a pus

Spini pe groaznica coroană

De pe capul lui Isus

Dar iertarea-İ minunată

M-a legat pe veci de El

Cu El voi petrece veşnic

În mirificul Betel.



AMIN!



Martie, 2007