Poezie RECABIŢII

RECABIŢII...



„Am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor nişte vase pline cu vin, şi pahare, şi le-am zis: ,Beţi vin!'

Dar ei au răspuns: ,Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: ,Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri”

(Ieremia 35: 5-6)

***********************************************

Noi nu bem vin! Noi suntem recabiţi

În Legea cea divină noi fost-am instruiţi

Cuvântul revelat domneşte; e pe tron

Deci nu ne batem joc de traiul din Sion

Păstrăm tot ce primim prin graţie divină

Şi-L aşteptăm pe Mire; El sigur o să vină!

Vrem să ne afle puri, neîntinaţi de lume

De-aceea vom respinge netrebnicele glume

Respinge-vom oferte ce n-au sfântă valoare

Căci ştim că, în final, vor fi devastatoare

Spectacole murdare produc în noi revoltă

Şi n-acceptăm produsul furat dintr-o recoltă

Luăm poziţii ferme, zdrobim făţărnicia

Şi-i îndemnăm pe mulţi să-şi ţină vrednicia

Ştim că în locul groaznic de foc şi remuşcare

Ajunge-vor acei ce beau din depravare

Toţi homosexualii primi-vor plată dreaptă

Toţi dracii din infern, nerăbdători, i-aşteaptă,

I-aşteaptă pe acei ce vor pornografie

Şi merg din când în când s-asculte-o liturghie

Iar după liturghie se duc la damigeană

Pe care-au aşezat-o, în colţ, lâng-o icoană

Închinători la idoli, curvari şi sodomiţi

Când Judecata vine vor fi încremeniţi

Şi doar spre lut şi-or aţinti privirea

C-au dat lui Lucifer şi trupul şi gândirea.

Ne doare mult văzând cum preoţi ordinaţi

Acceptă compromisuri, sunt trădători de fraţi

Şi-ncalcă-n mod făţiş principiile sfinte

Vânzându-şi demnitatea pe un castron de linte.

Noi nu ne încuscrim cu lumea sfidătoare,

Cu cei ce înjosesc o jertfă salvatoare

Şi nici cu cei ce-s dornici de chefuri şi ospeţe,

Care aruncă hule-n divina frumuseţe

Când ne-am desprins de patimi, de ură şi minciună

Primit-am revelaţii ce nu pot să apună

Şi-am îmbrăcat veşmântul prin sânge sfânt spălat

Şi viaţa toată lui Dumnezeu i-am dat.

Cu un picior afară, cu unu-n sanctuar?

Politica aceasta produce-un fruct murdar.

De ne numesc „înguşti” acei ce-s libertini

Răspundem clar: de har ei sunt străini,

Au fost orbiţi de unda unui nociv curent

Care, se pare că vine chiar din Occident.

A fi supus la doi stăpâni e imposibil

Noi Îl slujim pe Cel ce este invincibil

Am fost eliberaţi din negrul univers

Unde ne asuprea stăpânul cel pervers

Noi suntem recabiţi. Ne-a spus Mântuitorul

Să nu ne compromitem destinul, viitorul

Doar împlinindu-I voia ne împlinim menirea

Respingem ce-i în lume şi-I aşteptăm venirea

Chiar dac-un preşedinte ar da o lege cruntă

Să ne oblige să ne ducem la o nuntă

Între Vasile şi Ion – am spune hotărâţi

Că cei ce fac aşa, e clar, sunt stăpâniţi

De legiuni de demoni ce le-au furat credinţa

Şi-acum fac urâciuni; şi-au degradat fiinţa

Am spune că, în veci, încrederea din noi

Nu poate fi luată de-al lumii hâd puhoi.

Noi sunte recabiţi în sens spiritual

Genunchii nu-i plecăm ’naintea lui Baal

Şi nu servim din cupa de unde se adapă

Acei ce nu cunosc că este-o vie Apă

Ne săturăm din Legea ce dă înviorare

Nu din reviste netrebnice, murdare

Lăsăm pe Creator să facă modelarea

E-artistul cel mai bun; El a lansat chemarea

Şi răspunzând chemării de El am fost formaţi

Să nu mai vrem himere, Să-I fim Lui dedicaţi

Şi nu-nşelăm comoara ce-a fost sădită-n noi

Când ne-a găsit Mesia străini şi-n suflet goi

Ci-o preţuim nespus, ne dă avânt spre zarea

Unde veni-va vremea când vom avea intrarea

Dar pân’ atunci ’nălţăm făcliile slujirii

Şi-L onorăm pe Tatăl cu-n duh al mulţumirii

Purta-vom bătălia cu armele luminii,

Vom da, în jur, miresme cum dau în curte crinii

Iar legătura strânsă cu Sfânta Trinitate

Va genera condiţii să stăm în puritate.

Noi suntem recabiţi în sens spiritual

Îndepărtăm ce-i crud, nedrept şi imoral

Pe Stânca mântuirii zidim credincioşia

Iubi-vom totdeauna cu Tatăl părtăşia

Călătorim cu-avânt spre Ţara de Lumină

Unde ne-aşteaptă pacea şi liniştea deplină.





10 Ianuarie, 2009



PS.



1. Dacă privim la misiunea Mântuitorului pe planeta

noastră vedem cum El se adresa mulţimilor sau

persoanelor cu care venea în contact cu cuvinte

alese şi profunde. Când lansa invitaţia de a veni la

El, cuvintele Lui pur şi simplu captivau audienţa.

Dar au fost şi situaţii când cuvintele Lui erau aspre,

erau cuvinte de mustrare. Autoritatea Lui divină Îi

dădea drept să facă lucrul acesta. Cuvintele de mustrare

nu sunt cuvinte dulci. În sensul acesta vă invit să citiţi

capitolul 23 al Evangheliei după Matei în care Isus

mustră pe cărturari şi pe farisei.

Am menţionat acest aspect pentru a face o paralelă.

Misiunea poetului este aceea de a împleti cuvinte frumoase,

alese pentru a crea versuri ce transmit mesaje pe diverse

teme. Dar uneori tonul poeziei trebuie să fie mai direct, fără

prea multe ocolişuri sau metafore. Acesta este cazul şi la poezia de faţă.







2. Poemul acesta se intitulează „Recabiţii.”

Pentru a înţelege cine au fost recabiţii sunteţi

îndemnaţi să parcurgeţi tot pasajul din Ieremia,

capitolul 35. Nu veţi regreta. În timpul vieţii cu

care Părintele ceresc m-a binecuvântat până acum

am avut ocazia să ascult, sau să citesc, mii de mesaje.

Dar numai o singură dată am auzit făcându-se aluzie la

acest pasaj biblic, la recabiţi, la credincioşia lor.

Propovăduitorii Cuvântului prea puţin folosesc

pasajul acesta ca un exemplu pozitiv, un exemplu de

ataşament puternic unei cauze sfinte. Recabiţii au luat

în serios relaţia lor cu Dumnezeu. Ei nu se jucau de-a

pocăinţa. Ei ştiau că ataşamentul total de Dumnezeu

implică separarea totală de lume; ei ştiau că nu poţi

sluji la doi stăpâni. Oferta lumii pentru recabiţi a fost

aceasta: „Beţi vin; e ceva normal; şi alţii beau vin.”

Răspunsul lor ferm( „Noi nu bem vin! “) m-a mişcat mult

şi m-a inspirat în compunerea acestor versuri directe.

Trăim într-un veac murder, într-o lume murdară în care

tentaţiile sunt la tot pasul. Păcatul, imoralitatea se ridică

la rang de virtute. În aceste condiţii e bine să ne reamintim

cuvintele Mântuitorului: “Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta . Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici". (Ioan 18:36).