Poezie Deasupra, Dincoace, Dincolo

Deasupra, suavă, veghează Lumina

Cu ochiul blândeţii în lacrima milei

Mătasea ei scumpă şi-o toarce senină

Şi lumea o-mbracă în mantia zilei.



Dincoace, fecioarele stau adormite

Cu ochii sedaţi de frivole plăceri

Le-atârnă pe suflet inept stalactite

Enorme, reci, elongate poveri.



Dincolo, străpunsul în palme Cuvânt

Ne scrie secunda în Cartea Vieţii!

Ce-am fost, ce-am rodit aici, pe pământ?

Ascultă, sună din bucium Profeţii...