Poezie RIME...

Rătăcit,

prăfuit,

încolţit

şi zdrobit,

înşelat,

alungat,

blestemat

şi disperat,

obosit,

dispreţuit,

printre pietre

prăbuşit,

sfărâmat,

însângerat

şi de toţi

abandonat.

Asfel Isus

m-a aflat.

S-a oprit,

m-a privit,

mi-a zâmbit,

m-a luat,

m-a spălat,

rănile

mi-a vindecat

şi de spini

m-a curăţat,

haină albă

El mi-a dat,

lângă El

m-a aşezat,

m-a iubit,

m-a mângâiat.

Duhul Său

m-a îmbrăcat

în slăvita

Lui putere,

ca să nu

mai simt durere.

Bunul meu,

Dumnezeu,

ce mă ştie

din pruncie,

mă învaţă,

mă răsfaţă,



mă iubeşte,

mă-nsoţeşte







’n văi adânci,

printre stânci,

printre spini

şi mărăcini.

El mă duce,

mă conduce,

îmi dă pace

şi îmi face

viaţa plină

de lumină,

El îmi cerne

şi-mi aşterne

paşi pe cale,

chiar şi-n vale

şi mă face

un izvor,

să dau

apă tuturor,

îmi dă aripi

ca să zbor.

Şi să ştiţi,

nu e poveste:

Însuşi Isus,

mă iubeşte!!!