Poezie CE-AR FI ADAM FĂRĂ DE EVA

La-nceput, atunci când Eva a-ntins mâna şi a luat

Fructul interzis de Domnul, tu Adame, unde-ai stat?

N-ai primit-o-atunci în grijă, ca să-ţi fie de-ajutor,

Ca să nu mai simţi în pieptu-ţi, cum te mistuie un dor?

Domnul te-a făcut, Adame, doar pe tine, la-nceput,

Iar pe Eva dintr-o coastă, un vas slab El l-a făcut.

Tu ai fost creat puternic, să conduci, să schimbi destine,

Nu ştiai că soarta lumii, depindea atunci de tine?

Dar, când prin neascultare, Eva dezlegă păcatul,

Tu strigai cu măru-n mână:"Doamne, nu-s eu vinovatul!

Doamne, Eva e de vină, ea m-a-mpins, ea m-a-ndemnat,

Eu n-am vrut, dar ea cu sila, fructu-n gură mi-a băgat!"

Toţi arată către Eva, ea e sigur, vinovată,

Tu ai fost doar slab de înger şi-ai muşcat numai o dată.

Pe nedrept îţi porţi povara, azi, prin lumea de păcate,

De tot răul ce se-ntîmplă, Evele sunt vinovate!

De există vre-o problemă, toţi îţi spun: "Cherchez la famme!"

Parcă tot ce-i rău pe lume, e la Eva în program!

Tu ai vrut să scapi, spunându-ţi, că eşti chip de Dumnezeu.

"Doamne, de-i păcat în lume, vinovatul nu sunt eu! "

Însă Domnnul, cu durere, a ştiut de la-nceput

Că păcatul, tu şi Eva, pe din două l-aţi făcut,

Fiindc-aţi fost creaţi dintr-una, jumătăţi dintr-un întreg,

Nu doar două părţi, alături, care nu se înţeleg.

Şi m-am întrebat adesea:"Dacă Eva e pricina,

Cum de a fost ea aleasă, ca să poarte-n ea, Lumina?

A fost fără de prihană, mamă Fiului Cel Sfânt,

Celui ce venind din ceruri, se-ntrupase prin Cuvânt.

Magdalena-mpovărată, lacrimi I-a adus în dar,

Căci iubise mult pe lume, iar iubirea e un har.

Petru, până dimineaţa, de trei ori L-a lepădat,

Însă Marta şi Maria şi-alte Eve L-au urmat.

Şi-au fost primele să-L vadă, când minunea s-a-mplinit,

Şi să ducă-n lume vestea c-a-nviat Cel răstignit.

Doamne-ai pus în sânul Evei, câtă dragoste cuprinde,

Iar Adam, fără de Eva, nici nu cumpără, nici vinde!