Poezie DE UNDE?

Mă-ntreabă vîntul cel hoinar,

şoptind prin frunze de salcîm:

"de unde vin, mînat de doruri?

cin' m-a trimes pe-acest tărîm?"

Mă-ntreabă păsări călătoare,

ce-şi poartă zborul spre-alte ţări:

"de unde ştiu 'ncotro mi-e cuibul

când mă înalţ in depărtări?"

Si ploaia veselă, zglobie,

ce-mi spală lacrima pe-obraz,

mă-ntreabă plină de uimire:

"ce ţine-al norilor zăgaz?"

Iar ghiocelul, cel ce-mi spune

că niciodată nu-i tîrziu,

cînd, biruind, străpunge gheaţa,

mă-ntreabă:"eu de unde ştiu?

De unde ştiu in somnu-mi tainic,

adînc sub plapuma de nea,

că primăvara e aproape

şi poarta să-i deschid, ar vrea?"

Iar trandafirul din grădină,

în purpură înveşmîntat,

veni să-mi spună ce minune

in viaţa lui s-a întîmplat:

eram un fir, un mic grăunte,

ascuns sub bulgări de pămînt;

dar poţi să-mi spui:"prin ce miracol

m-am transformat în cel ce sînt?"

Chiar inima-mi în piept tresaltă:

"simt un imbold, deasupra firii;

de ce din trupul meu de carne,

visez la taina nemuririi?

Iar ochii îmi înalţ adesea

privind pierdută-n departare

de parc-aş aştepta răspunsul

de-acol' de dincolo de zare."

Privind la pumnul de ţărină

ce se zbătea să înţeleagă

taina puterii ce susţine

de-o veşnicie, lumea-ntreagă,

un glas din ceruri îi răspunde,

cu un cutremur de pămînt:

"Te-ntrebi de ce, nu ştii de unde?

Pentru că sînt, ACEL CE SUNT!"