Poezie Sonetul Jertfirii

Sonetul Jertfirii



Atât de mult, a iubit Dumnezeu lumea creată

Încât atunci, când n-a ascultatat şi a păcătuit,

El pe singurul Său Fiu, L-a dat ca să fie jertfit,

Ca ea să poată fi întregită, şi iarăşi restaurată.



Prin Jertfa sfântă, El spusu-ne-a cât ne-a iubit

Şi că luându-ne păcatul ne-a dat o inimă curată,

Un duh nou şi statornic şi o credinţă minunată,

Prin dragostea divină, prin faptul că S-a jertfit.



Ecoul Jertfei fără seamăn, ne-a străpuns fiinţa,

Ne-a adus la cruce, acolo unde s-a dat bătălia

Între moarte şi viaţă, pentru-a obţine biruinţa,



Biruinţa asupra morţii, ce-a eclipsat veşnicia

De omul cel nou creat care-a suportat sentinţa

Dar care-n Jertfa preasfântă şi-a regăsit bucuria.



Flavius Laurian Duverna

26 iunie 2012