Poezie ... şi eu!

Încă un pas pe Via Dolorosa...

Genunchiul se îndoaie sub povară...

Arsura unui bici..o lovitură...

Cine spunea de cruce, că-i uşoară?



Încă un pas...o rană...o durere...

O lacrimă strivită pe obraz...

Cine credea că drumul spre Golgota

Ducea spre biruinţă...prin necaz?!!!



Şi-am tot făcut un pas...şi încă unul...

Satan privea rânjind la chinul meu!

El nu ştia că fiecare rană

M-apropia mai mult de Dumnezeu!!!



Habar n-avea! De fiecare dată

Când mă trântea cu sete la pământ,

Durerea mea se tansforma-n putere,

Ca să îmi amintească cine sunt.



Fiindcă urcând pe drumul spre Golgota,

Alături de Isus am fost şi eu!

Şi când „S-a isprăvit!"- şopti Cristosul,

Am devenit un fiu de Dumnezeu!



Căci am murit cu El, blestem pe cruce,

Şi-am înviat cu El! Ce dulce har!

Dar nu mai trăiesc eu, ci El în mine,

Minunea vieţii noi, primite-n dar!