Poezie DANIEL - OM PREAIUBIT

DANIEL - OM PREAIUBIT



"...pe când vorbeam eu încă

în rugăciunea mea, a venit

repede în zbor iute, omul Gavril,

pe care-l văzusem mai înainte

într-o vedenie, şi m-a atins în

clipa când se aducea jertfa de

seară. El m-a învăţat, a stat de

vorbă cu mine, şi mi-a zis:

"Daniele am venit acum să-ţi

luminez mintea. Când ai început

tu să te rogi, a ieşit cuvântul şi

eu vin să ţi-l vestesc; căci tu

eşti PREAIUBIT şi scump..."

( Daniel 9: 21-23)

************************

Nu degeaba Daniel

Fost-a numit "preaiubit"

El în orice-mprejurare

Pe Tatăl L-a proslăvit

Vom vedea mai jos de ce

Tot Cerul se bucura

De a lui neprihănire,

De toată purtarea sa.



Ştiu că nu la întâmplare

Domnu-a dat acest pasaj

O, ce multe-nvăţături

Transmite acest mesaj!

Vă îndemn să recitiţi

"Daniel" în întregime

Să vă delectaţi cu toţi

Din divina-i profunzime.



Cartea Sfântă e izvorul

Pentru hrană sufletească

Ne ajută când cel rău

Vine să ne ispitească

Prin ea este revelată

Voia Tatălui de Sus

Vorba ei e "Da" şi "Amin"

Niciodată n-are-apus.



Textul dat ne sugereză

Două lecţii...poate trei

Vom vedea cum Daniel

N-a vrut străini dumnezei

El îşi cunoştea Stăpânul

O, ce bine-L cunoştea!

Nu s-a despărţit de El

Nici în ora cea mai grea.



1)Daniel, om preaiubit

Daniel, om al virtuţii

N-a servit nici din bucate

Nici din vinuri de-al curţii

(Vinuri ce turnate-n căni

Produceau mărgăritare)

Daniel avea principii

A servit de-a lui mâncare.



Departe de ţara lui,

Acolo-n captivitate

A-nţeles să îşi păstreze

Sfânta lui integritate

A rămas lâng-al lui Domn

Ce-l voia o pildă vie

Printre oamenii de-acolo

Din păgâna-mpărăţie.



N-a vrut luxu-mpărătesc

Nici ospeţe şi nici faimă

Ci voia cu Creatorul

Bune legături să aibă

N-a dat cinstea pe ruşine,

Nicicând nu s-a întinat,

A rămas fidel în toate

Veşnicului Împărat.



Ocazii au fost destule

Pentru chefuri şi atracţii

Căci palatu-mpărătesc

E şi loc pentru distracţii

Dar pe toate le-a respins

Acest tânăr minunat

El iubea dumnezeirea

Şi felul de trai curat



Unul care nu-nţelege

Frumuseţea vieţii sfinte

Va zice cu voce tare:

"Oare ce-a avut in minte?

Şi ocazii şi oferte

Le-a respins cu hotărâre

Nu ştie ce-i traiul bun

Nu ştie ce-i fericire."



Dar ştia! Ştia ce-i viaţa

De reală împlinire

E ataşament de Tatăl

Şi în gând şi în slujire

EL iubeşte curăţia

Asta e a Lui esenţă

Cine vrea cucernicie

Va iubi a Lui prezenţă,



Va iubi tot ce iubeşte

Cel ce le-a creat pe toate

Şi va îmbrăca mereu

Straiul numit puritate

Merge-va numai acolo

Unde-ar merge şi Hristos

Şi s-ar strădui tot timpul

Să dea trai ceresc, frumos.



Câţi din tinerii de azi

Ar fi procedat la fel,

De-ar fi fost în situaţii

Cum a fost el, Daniel?

Nu-i retorică-ntrebare

Dar aşteaptă un răspuns

De la cei care comit

Lucruri sumbre în ascuns.



Lumea-n care azi trăim

E o lume imorală

E expertă în oferte

Ce creează ameţeală

Dar în mediu-acesta plin

De ispite şi păcate

Haideţi fraţi să răspândim

Doar trăiri înmiresmate...



Haideţi să-mplinim chemarea

De-a fi sare şi lumină

S-arătăm la mulţi cărarea

Către veşnica Grădină

Ştim că lumea e coruptă

Dar avem Sfânta Scriptură

Ea ne dă îndemnuri clare

Şi ne face viaţa pură.



2) În al şaselea capitol

Din cartea ce-o studiem

Vom găsi un episod

Ce ne-ajută să vedem

De ce heruvimi şi îngeri

Şi Părintele slăvit

L-au numit pe Daniel

Fiu preascump, fiu preaiubit



Anii au zburat, s-au dus

Iar acum la bătrâneţe

Îl slujea pe Creator

Exact ca în tinereţe

Cu acelaşi zel nestins,

Cu aceeaşi dedicare

Se-nchina doar lui Iehova

Numai Lui îi da onoare.



Dariu, regele de-atunci

Văzându-i integritatea

A găsit de cuviinţă

Să îi dea întâietatea

Şi l-a ridicat în rang

Demnitarul cel mai mare

Să conducă tot regatul

Cu a lui îndemânare.



Dar invidia şi ura

S-a născut în dregători

Au pozat mulţi în slujbaşi

De justeţe iubitori

Şi au conceput o schemă

Să-l distrugă pe evreu

Neştiind ce poate face

Cel ce-i unic Dumnezeu.



N-au putut să îi găsească

Nici o vină-n comportare

Şi atunci au dat o lege

Cu privire la-nchinare

Timp de-o lună tot regatul

Doar lui Dariu să se-nchine

Cei ce vor călca porunca

Pedepsiţi vor fi cu-asprime,



Devoraţi vor fi de lei

O, ce lege inumană

Să-i arunce-n groapa mare

Să fie la fiare hrană!

Peste tot erau spioni

Să îi prindă pe cei care

Vor trata această lege

Cu un spirit de sfidare.



Ce să facă Daniel

În faţa legii nebune?

Să asculte de Satan

Care vrea doar urâciune?

Sau să neglijeze legea

Să se roage ca ’nainte

Cu ferestrele deschise

Bunului ceresc Părinte.



Unii, poate, au venit

Cu un sfat prietenesc

Să îi spună: "Daniele,

Al tău Tată – sfânt, ceresc

Te aude când te rogi

Doar în gând, tu ştii prea bine

Închide acum fereastra

Că-n curând iscoada vine."



Azi, desigur, fi-vor unii

Care-or zice: "Sfatu-i bun

Cine-şi pune-n joc viaţa?

Poate numai un nebun

Dacă vrei închinăciune

Poţi s-o faci şi în secret

Chiar de eşti evanghelist,

Chiar de eşti vestit profet."



Şi-au venit tiptil spionii

Să îl prindă pe profet,

Să îl vadă cum încalcă

Slova noului decret

L-au găsit plecat în rugă

Se ruga cu voce tare:

"Dumnezeul meu slăvit

Tu eşti Dumnezeul mare,



Tu mi-ai dat ce-i necesar

Să trăiesc cu demnitate

În această-mpărăţie,

Aici în captivitate

Te-am slujit cu consacrare

Tu eşti unic şi eşti sfânt

Nu găseşti ca Ţine altul

Nici în Cer nici pe Pământ,



Tu conduci destinul lumii

Tu-i ridici pe demnitari

De la tine vine duhul

Celor ce-s vizionari

Am văzut în anii daţi

Cât de mare Ţi-e iubirea

Iar acum să Te reneg,

Să îmi întinez slujirea?.



Nu Te părăsesc, O, Tată,

Nu-i dau altuia onoarea

Chiar de-ar declanşa acum

Împotriva mea teroarea

De m-or arunca în groapa

Unde-aşteaptă lei flămânzi

Forţa Ta nepieritoare

Îi va face pe toţi blânzi,



Fă acum să Te cunoască

Toţi acei ce mă acuză

Eu la toţi le dau iertare

Chiar de nu-şi vor cere scuză

Mă încredinţez în braţul

Care le-a-ntocmit pe toate

El din adâncimea gropii

Cu putere mă va scoate."



L-au găsit plecat în rugă

Şi l-au dat apoi la fiare

Dar a doua zi cu toţi

Constatat-au cu mirare

Cum eroul sta acolo

Printre lei – nevătămat

Mai puteau să se-ndoiască

Cine-i sfântul Împărat?



****



Să slujeşti la doi stăpâni?

Asta , frate, nu se poate

Ştii ce-ţi cere Domnul tău

Ştii ce este scris în Carte!

Să ajungi la compromis

Cu acel ce-ţi vrea pieirea?

Nu! Ci stai lângă principiul

Ce îţi dă neprihănirea...



Luptă pentru caracter

E a ta sfântă comoară

Nu-l lăsa pătat de colbul

Ce adesea te-nconjoară

Duhul lumii dă asaltul

Dar înfruntă-l cu tărie

Fii în mediu-n care eşti

Ne-ncetat o pildă vie.



Vei ajunge la necaz

(C-aşa-i viaţa-n pribegie)

Dar nu-ţi vinde legământul

Stai în sfânta-mpărăţie

Fi-vor multe-ameninţări

Şi săgeţi nimicitoare

Aminteşte-ţi, însă, Cine

E în Cosmos cel mai tare.



Fii integru-n comportare

Nu lăsa în viaţa ta

Nici un strop din apa lumii

Căci un strop te va-ntina

De la Daniel învaţă

Să trăieşti în aşa fel

Încât locu-n care eşti

Să fie al tău Betel.



3) Vom vedea în încheiere

Alt aspect din viaţa lui

Ce animă şi-ntăreşte

Viaţa credinciosului

S-a menţionat deja

Modul lui de închinare

Cu ferestrele deschise

Spre nemărginita zare...



El ştia că rugăciunea

E un mod de conectare

Cu Acel care-i izvorul

De lumină şi-ndurare

Fiinţa lui era deschisă

Să-l pătrundă Duhul Sfânt,

Să se facă legătura

Între ceruri şi pământ...



Daniel ştia puterea

Ce vine din rugăciune

Prin ea poţi să dobândeşti

De la Tatăl viziune

El a practicat-o zilnic

Fără ea te ofileşti

Spune-acum creştin iubit

Cât de mult o preţuieşti?



Poate ţi-a slăbit elanul

Ştii de ce? Ai neglijat

Legătura ta cu Cerul

Şi cu Cel ce l-a creat

Nu lăsa să treacă ziua

Fără cânt şi fără rugă

Doar aşa învingi ispita

Şi-l pui pe Satan pe fugă...



Pentru mici şi mari probleme

Fii un Daniel! Te roagă

Nu doar când în luntrea vieţii

Valuri vin ca să o spargă

Ci te du în cămăruţă

Şi când totul merge bine

Proslăveşte-L pe Stăpânul

Care veşnic te susţine.



Mijloceşte pentru robii

Ce-s ţinuţi în întuneric

Prin demonica lucrare

A stăpânului nemernic

Iar pentru necazul tău

Roagă-te mai către urmă

Şi-aminteşte-i mai întâi

Pe alţii din sfânta turmă...



Roagă-te ca Daniel

Pentru toată naţiunea

Să-L accepte pe Acel

Care spală urâciunea,

Să abandoneze fala

Ce de Tatăl o desparte,

Să primească darul sfânt

Şi pe Cel ce îl împarte...



Împleteşte-nchinăciunea

Cu trăirea ta frumoasă

Răspândind în jur arome

Vrednice de o Mireasă

Ştii ce dar a pus în tine

Sfântul Tată Creator

Împlineşte-ţi datoria

Fii mereu un luptător...



Fii un Daniel în toate,

În curaj şi în purtare,

În credinţă, caracter

Şi în viaţa de-nchinare

Fii un far – călăuzind

Oi pierdute spre Lumină

Şi aşteaptă-L pe Mesia

Că-n curând o să revină.



gc/10 martie, 2007