Poezie Calea Salvării

Calea Salvării



Privind la muntele Calvar

Spre Golgota crucificării,

Isuse Doamne, al Tău har

Mi-a indicat calea salvării!



Nepăsător în drumul vieţii,

Din zi în zi tot mai departe,

Mergeam în pasul tinereţii

Pe ale lumii căi de moarte.



Tu mi-ai făcut de cunoscut

Că crucea grea ce-ai purtat,

Pe umeri răni ea Ţi-a făcut

Şi pân-la sânge-ai suportat.



Astfel Tu-ajuns-ai biruinţa

Asupra cruzii morţi pe veci,

Ce prins-ar fi-obligat fiinţa

Să fie închisă, în ziduri reci.



Şi-a trebuit spre-a fi-nvinsă

Să calci...peste puterea ei,

Prin dragostea cea neatinsă

De-a urii morţi, fără temei.



Şi-acolo chiar, la răstignire

Când joc de Tine îşi băteau,

S-a cimentat scumpa Iubire

În răni de cuie ce-ţi făceau.



Atunci, pentru a lor iertare

Pe Tatăl Ceresc, L-ai rugat,

Să-i ierte în milă şi îndurare

Căci nu ştiu ce-au crucificat.



Astfel Tu ne-ai lăsat o pildă

Ca pe duşmani, noi să iubim

Chiar de ei vor sa ne prindă,

Prin nedreptăţi ca să pierim.



Pe acest drum, ce ai trasat,

Mergând, al umilirii şi-njosirii,

Azi sensul vieţii... l-am aflat

Prin taina ascunsă a jertfirii!



Slăvit să fii, Isuse Doamne,

Pentru prea sfânta Ta iubire,

Ce-n suflet picurii să toarne

Ea a-nceput spre mântuire!



Flavius Laurian Duverna

06 Martie 2007