Poezie Bietul suflet...

BIETUL SUFLET...



Bietul suflet tânjeşte după hrană

O, dă-i în fiecare zi cereasca mană!

Nu-l ţine flămând, nu-i da idei

Ce vin de la păgâni, de la atei.



Nu-ncerca să-i dai acele postulate

Ce pot păta trăirile-ţi imaculate

El vrea acele stări de Paradis

Şi nu himere ce îl vor duce în abis.



Dă-i hrană bună, dă-i hrană consistentă

Nu-l amăgi doar c-o părere inocentă

Părerea nu e hrană, e doar părere

Va provoca la urmă revoltă şi durere.



Nu stinge-n el dorinţa arzătoare

De-a fi satisfăcut şi-n ziua următoare

Mâine e Luni, începe săptămâna

În fiecare zi el va dori Lumina.



Sufletu-ţi sărman ţinut-e-n întuneric

Când i se dă din cupa stăpânului nemernic

E ca-ntr-o închisoare păzită de slujbaşi

Ce-au devenit demult ai lui enoriaşi.



Bietul suflet tânjeşte după starea

Ce-i va produce tihna şi-alinarea

Nu vrea tumultul acestui veac pervers

Ci vrea cântare, predică şi vers.



Din tonele de ştiri ce astăzi te inundă

Majoritatea au menirea să te-mpungă

Filtrează-le prin filtrul Cărţii Sfinte

S-ajungă-n suflet doar divine-nvăţăminte.



Mereu să-ţi aminteşti de vestea bună

Că la finalul luptei vei dobândi cunună

Amintirea va înviora o inimă zdrobită

Precum te-nviorează a ta mamă iubită.



La tot ce-ţi poate furniza televizorul

Fii selectiv; îţi afectează viitorul

Alege doar material ce dă edificare

Altfel sufletul se uscă şi-apoi moare.



Atâtea teorii ce astăzi se lansează

Pătrund şi-n casa ta, te bombardează

Doar ştii că Lucifer e bun strateg

Îţi vrea fiinţa ta şi sufletul întreg...



O, nu-l lăsa să-ţi invadeze traiul,

Să s-alipească de tine precum scaiul

Rămâi la Harul care te-a schimbat

Doar El Îţi dă rod bun, înmiresmat...



Rămâi cu dorul tău, cu-a ta credinţă

Păşind mereu din biruintă-n biruinţă

De la sfânta datorie nicicând nu evada

Căci vine Salvatorul în ceruri să te ia.



gc/7 martie, 2007