Poezie Când am cunoscut...

Când am cunoscut...



Când am cunoscut Iubirea

Ce-n Fiul Tău, Ţi-ai arătat,

Doamne am văzut menirea

Ce-o am fiind răscumpărat!



În ea aflat-am pacea dulce

Ce-am năzuit-o cu ardoare,

Şi tot privind tăcut la cruce

Am priceput a ei grandoare.



Când ceru-ntreg a fost golit

De slava Sa-n desăvârşire,

Atunci pe Terra, a strălucit

Iubirea, în sfânta Ei slujire.



În umilinţă-urcând Calvarul

Cu spini pe capu-ncoronat,

Ea Şi-a băut întreg paharul

Cel blestemat de sub păcat.



Cu viaţa trecută prin moarte

Ea Universului, a consfinţit,

Că omul poate s-aibă parte

Iaraşi de-un trai, ce-i fericit.



Atunci calea ce-a fost aleasă

Eternizată-n Sfânt legamânt,

A fost pe deplin,... înţeleasă

Şi-n ceruri sus, şi pe pământ.



Flavius Laurian Duverna

07 martie 2007