Poezie Cum zorii cheamă ziua

Cum zorii cheamă ziua

şi-amurgul cheamă luna,

Cum vulturul-nălţimea

cum muntele furtuna,

Cum dorul revederea...

- aşa Te chem într-una

să fiu cu Tine, Doamne

al Tău pe totdeauna

în jertfă şi-n iubire

cu Tine să fiu una

să-mi fii pe veşnicie

şi capul, şi cununa.



În ochii mei aprinde

din ochii Tăi lumină

în graiul meu aşază

vorbirea Ta divină -

pe faţa mea coboară

lumina Ta senină

fă-mi paşii totdeauna

cărarea Ta s-o ţină

iar mâinile cu lucrul

din via Ta mi-mbină

cu pacea Ta adâncul

şi gândul mi-l alină

viaţa mea să fie

pe veci de pace plină

precum pe munte seara

e linişte deplină...

Întregile-mi dorinţe

într-una să-mi revină:

- să fiu în Tine una

ca ramul în tulpină...



Fiinţa mea în Tine

deplin să se-ntregească

din moartea firii mele

viaţa Ta să crească,

pe faţa mea lumina

blândeţii să zâmbească

iubirea Ta din mine

pe toți să-i cucerească

credinţa să m-aprindă,

nădejdea mă-ntărească

şi Adevăru-n mine

deplin să strălucească

ca ochii Tăi, Isuse

cu drag să mă privească.



Acei ce-or să mă vadă

de Tine să dorească

cei ce mă vor cunoaşte

să vrea să Te cunoască

toţi cei ce-or să m-audă

Cuvântul să-ţi primească,

viaţa mea, dorinţa

de cer să le-o trezească

- pe urma mea spre Tine

s-ajungă să păşească

şi Ţie-a lor iubire

întreagă s-o jertfească

o inimă fierbinte

din toţi să Te iubească...

Iar când veni-va clipa

ce veşnic o să crească

lumina slavei Tale

din toţi să strălucească.