Poezie Iti cer iertare...

ÎŢI CER IERTARE...



Îţi cer iertare Tată

De timpul irosit

Când n-am parcurs Scriptura,

Când nu Te-am proslăvit.



Mă iartă, O, Părinte

C-adeseori în grabă

N-am dat încurajare

La o fiinţă slabă...



Şi nu întotdeauna

Am revărsat iubire

Spre cei ce îmi dădeau

Sfidare şi jignire.



Iar, uneori, când valuri

În luntrea mea izbeau

Durerea şi-ndoiala

De tot mă copleşeau.



Dar Tu-mi cunoşti viaţa

Şi mă inunzi cu Har

Vrei să mă speli de vină,

De-un obicei murdar.



O, iartă-mi nepăsarea

(Ce uneori mă-nvinge)

Şi pune-n mine zelul

Ce nu se poate stinge.



Fugit-am ca şi Iona

De sfânta datorie

O, spală-mi vina asta

Şi dă-mi euforie!



Revarsă-ţi îndurarea

Peste fiinţa-mi slabă

Ce-adesea a tânjit

După a lumii slavă.



Îţi cer iertare Tată,

Îţi cer iertare-acum

Că n-am fost totdeauna

Pildă pe-ngustul drum.



Doresc de-aci ’nainte

Să lupt mai cu ardoare

Să-nflăcărez în mine

Speranţa ce nu moare.



Eşti bun şi eşti puternic

Doar Harul Tău mă ţine

Hambarele-Ţi cereşti

Sunt cu-ndurare pline.



gc/3 Martie, 2007