Poezie IN DIRECTIE OPUSA

ÎN DIRECŢIE OPUSĂ

(Gânduri din cartea "Iona&quot



Du-te unde-ţi zice Domnul

Du-te neîntârziat

Ştii ce s-a-ntâmplat lui Iona

Care nu a ascultat!

Dumnezeu îi spuse clar

"Du-te în cetatea mare,

Du-te iute la Ninive

Să vesteşti despre salvare."



El, însă, s-a dus spre Tars

În direcţie opusă

Cine oare l-a-ndemnat

S-aibă firea nesupusă?

A crezut, poate, profetul

Că-L trişează pe Stăpân?

Sau poate şi-a zis în sine

"Sunt deştep, vulpoi bătrân?"



(Pentru cei ce vor s-audă

Spunem chiar de la-nceput

Că joaca de-a pocăinţa

Provoacă necaz acut

Iar această întâmplare

Ne dă un avertisment:

Crezul nostru nu-i himeră

Şi nu e divertisment.)



Dar haideţi să-l urmărim

Pe fiul lui Amitai

Cum aleargă spre pierzare

(Nu spre Domnul şi spre Rai)

O, ce groaznice urmări

Creează neascultarea

Afectează mersul nostru

Şi gândirea şi suflarea!



Episodu-i cunoscut

E-o-ntâmplare fascinantă

Dar învăţătura ei

E de mare importanţă

Cine nu ştie de Iona

Cine-a fost şi ce-a păţit

Cum un peşte din adânc

A venit şi l-a-nghiţit.?



Cum de a ajuns acolo?

Se ridică întrebarea

A fugit de Dumnezeu,

I-a nesocotit chemarea

S-a gândit c-or fi probleme,

Că necazuri va-ndura,

S-a gândit că în Ninive

Oamenii-l vor tortura...



Când încrederea e slabă

E uşor să te-ndoieşti

Uiţi atunci cine comandă

Toate oştile cereşti

Uiţi că El te poate scoate

Din furtuna-ngrozitoare

Şi că braţu-i încercat

E în Cosmos cel mai tare...



Sau poate-a crezut profetul

Că acei locuitori

Din cetatea cea păgână

Neavând divini fiori

Nu sunt vrednici de iertarea

Căpătată doar prin Har,

Că Ninive e dincolo

De-a lui Israel hotar...



Cert e c-a fugit de Domnul,

Înspre Tars s-a îndreptat

Ca s-ajungă el acolo

Pe un vas s-a îmbarcat

Ce simţea acum în suflet

Proorocul rătăcitor?

Bucurie şi-mplinire

Sau un spirit mustrător?



Îndrăzni-va el a spune

Călătorilor pe vas

Că a refuzat să meargă

În acel vestit oraş?

Unde s-a mai pomenit

Un profet să nu asculte

Cine are îndrăzneala

Să dea Tatălui insulte?



Poţi de El să fugi departe,

Poţi în văgăuni să mergi

(În masivul Himalaia

Sau în Alpi, sau în Bucegi)

Însă nu te poţi ascunde

De prezenţa Lui divină

El pătrunde orişiunde

Să-ţi arate a ta vină.



Dacă eşti în avion

Sau în submarin în mare

Sau în minele adânci

De El nu este scăpare

Al Lui este Universul,

E Stăpân incontestabil

Ochii Lui văd pretutindeni

E Viteazul imbatabil.



Fost-a Iona vinovat?

Daţi răspunsul fiecare

Dar vedea-vom cum furtuna

S-a dezlănţuit pe mare

În corabie izbeau

Valuri mari, distrugătoare

Toţi erau cuprinşi de groază

Toţi credeau că nu-i scăpare...



A zis unul dintre ei:

"Hai să mergem la evreu

Să îi spunem să înalţe

Rugi spre Tatăl Dumnezeu"

Dar profetul – în sfârşit

Şi-a recunoscut păcatul

Şi-a spus să audă toţi:

"Numai eu sunt vinovatul."



Şi l-au aruncat în mare

Unde l-a-nghiţit un peşte

O, această întâmplare

Desigur că nu-i poveste!

Cine are îndoieli

Neputându-i da crezare

Încă n-a gustat din Har

Nici din forţa creatoare...



Şi s-a liniştit furtuna

Semn că bine-au procedat

Când l-au dat la peştii mării

Pe profetul resemnat

Dar când au văzut minunea,

Când vântul s-a potolit

Câţi dintre corăbieri

De păcat s-au dezlipit?



Tatăl sfânt dă disciplină,

Când de Harul Lui uităm

Trebuie să ia nuiaua

Când de El ne-ndepărtăm

Poate nu ne pică bine,

Poate supărarea-i mare

Dar un lucru este sigur:

Disciplina dă-ndreptare...



Iată-l, deci, pe Iona-n valuri

Sigur de a lui pierzare,

Sigur că plăteşte scump

Hotărârea-i de sfidare

Însă planul cel divn

Prevedea recuperarea

Unui suflet răzvrătit

Ce-a nesocotit chemarea.



Tatăl Creator e bun

Cum zice Ezechiel

Nicidecum nu vrea pieirea

Păcătosului rebel

Ci-l purifică-n cuptorul

Ce-i de şapte ori încins.

Şi-l transformă-n slujitor

Cu un spirit nou, aprins...



Îl pune în situaţii

Unde singur se convinge

Că fără Cuvântul Sfânt

Nu e-n stare a învinge,

Că-i mai bună ascultarea

Decât jertfele aduse

Cu ea sigur poţi să-nfrunţi

Hoarda forţelor opuse.



El mai dă încă o şansă

Celui ce s-a rătăcit,

Celui ce-a fugit de slujbă

Şi-n păcat s-a adâncit

O, ce Tată plin de milă

El ne scoate din neant

Şi ne dă orientare

Spre tot ce e important.



Lecţia ce-a învăţat-o

Iona în adânc de mare

A fost una radicală

A fost chiar usturătoare

A ieşit schimbat de-acolo

Cu o altă viziune

Gata pentru drumeţie,

Gata pentru misiune...



Şi mergând înspre Ninive

Îşi spuse în sinea lui

"E mai bine-ntotdeauna

Tatălui să te supui

Evadarea-i nebunie

Dai de El oriunde-ai merge

Pururea rostirea Lui

Îmi va fi suprema lege."



****

Du-te unde-ţi spune Domnul

Nu te duce-n sens opus

Căci direcţia cea bună

Este calea spre Isus

Orice altă cale-n lume

Te va depărta de Cer

Şi te va plasa în mediul

Unde totu-i efemer.



De îţi spune: "Treci prin foc"

Fă-o fără ezitare

El te va-nsoţi şi-acolo

Şi-ţi va da eliberare

Dar fortificat vei fii

Pentru orice bătălie

Vei avea elan pe cale

Şi curaj şi energie.



Poate într-o zi-ţi va spune

"Du-te-n junglă să vesteşti

La tribul ce-l vei găsi

Despre stările cereşti"

Nu te teme; mergi şi-acolo

Cu deplină-ncredinţare

De se pocăieşte-un suflet

Plin vei fi de exaltare.



Poate drumul e cu spini,

Poate drumu-i zgrunţuros

Dar să fii convins în suflet

Că e calea lui Hristos

Du-te, deci, ne-ntârziat

Şi-mplineşte-ţi datoria

Ce rămâne-n urma ta

Este pilda, mărturia.



Din chemarea Lui duioasă

Fă-ţi deviza vieţii tale

Du-te unde-ţi spune El

Lasă aşternutul moale

Şi treziri spirituale

Vor fi rodul străduinţei

Vei călători voios

Pe cărările credinţei.



gc/27 feb. 2007