Poezie Minuni

Minuni



De te opreşti din cugetare

Şi-n jurul tău priveşti atent,

Vezi în a Domnului lucrare

Că-n toate El este prezent.



În râuri, mări, şi în oceane,

În munti înalţi până la nori,

Şi-n pajiştile verzi, diafane

Prezenţa Sa e printre flori.



O zi, ea povesteste altei zi

Fără de vorbe, nici cuvinte,

Că-n existenta lor, de-a fi

Prezis e totul, mult nainte.



Şi toate urmează unor legi

Perfect de bine întocmite,

Pe care poţi să le înţelegi

Dacă-n tăcere sunt privite.



Prin ele văd multe minuni

Ce ochii minţii luminează;

E forţa Marii Înţelepciuni

Ce prin creaţie primează!



Căci creind cer şi pământ

Le-a introdus în veşnicie,

Prin legile ce prin Cuvânt

Le-a pus veşnică temelie.



Priveşte izvoarele de apă

Ce din adâncuri clocotesc,

Care de mii de ani adapă

Şi-a lumii sete... potolesc!



Cu-a Sa putere le-a durat

Şi preamăresc în cursul lor,

În murmur paşnic şi curat

Pe Dumnezeu cel Creator.



De-aceea, eternă-nchinare

Cuvine-se Tatălui cel Sfânt,

Şi cerul, şi pământ şi mare

Îl preamăresc, fără cuvânt.



Mărturisesc de-a Sa putere

Care rămâne neschimbată,

Prin măreţia-I, ce nu piere

Şi pentru veci este arătată.



Flavius Laurian Duverna

03 martie 2007