Poezie Chemare (15)

"Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă." (Matei 11:28)



Doar cel ce-a suferit cumplit de sete

Incendiat de-un soare arzător,

Sedus de al mirajelor balete,

Ştie să preţuiască un izvor.



Nu ştie cum să dea valoare pâinii

Decât acel de foame chinuit,

Ce-n glasul stins şi-n tremuratul mâinii

Îşi spune abandonul, biruit.



Cei epuizaţi total, cei storşi de vlagă,

Cu trupu-ntreg de trudă istovit,

Sunt cei ce ar putea să înţeleagă

De ce odihna este de dorit.



Acestea toate nu îţi sunt străine,

Dar când în disperare te scufunzi

Se-aude-un glas, chemând: "Veniţi la Mine!"

Cum ai putea, atunci, să nu-i răspunzi?



Flămânzi şi însetaţi, lipsiţi de tihnă,

Extenuaţi de chin îngrozitor,

Veniţi la Cel care ne dă odihnă,

La Cel ce e şi Pâine, şi Izvor.



Îţi mulţumim, Isuse, de chemare

Şi că ne-ai învăţat să-Ţi dăm răspuns,

Îți mulţumim că-n orice-mprejurare

Ne eşti în toate totul şi-ndeajuns.



Amin

Vulcan, 28 febr. 2007