Poezie O, Ţară scumpă!...

O, Ţară scumpă!



O, ţară, scumpă ţară, nădăjduită secole de-a rândul

De copiii peregrini, ce te-au ţinut cu drag în gândul,

De a-l vedea-mplinit odată, în preasfânta împărăţie

Când lupta s-o termina, şi-o începe marea veşnicie,

Cu frumuseţi de nedescris şi Paradisul admirându-l,



Atunci, la început de vremi, ce nu se vor mai socoti

În lunga lor desfăşurare, când drepţii toţi s-or linişti,

Atunci, gusta-vom în bucurie, acele mari făgăduinţi

Ce azi, le vedem de departe, sfinte şi dulci năzuinţi

Şi le-om trăi-n mărirea vieţii, ce în veci nu s-or sfârşi!



O, ţară, sfântă ţară, cu plaiuri veşnice de frumuseţi!

Spre tine gându-mi îndrept, ca şi toţi marii apologeţi,

Ce te-au cântat cu aprig dor, până la marea întâlnire

Când fericiţi ne-om simţi, prin starea de neprihănire,

Şi din harpe-ţi vom suna, spre triumful sfintei vieţi!



Recunoscători pe veci, că-n planul de răscumpărare

Cuprinşi am fost în jertfă, de dragostea mântuitoare,

Vom da slavă lui Dumnezeu mărindu-I numele în veci

Că am păşit în tine, ţară, trecând de zidul morţii reci,

Prin harul mare-al îndurării, în Jertfa cea ispăşitoare!



O, ţară, scumpă ţară, din dragoste salvaţi din moarte

Prin Jertfa cea neprihănită, avem iar dreptul şi parte,

De-a ne bucura de raiul, cu ale lui splendori măreţe

Ce le-om admira pe veci, în preasfânta lor frumuseţe

De care de-acum nainte, nimeni nu ne mai desparte!



Vom fi cuprinşi în rândul sacru, al lumilor ce niciodată

Nu au cunoscut durerea din cruda moarte blestemată,

Şi ne-om bucura etern, că ţara, cea bună şi făgăduită,

Ne-a dat-o Domnul moştenire, făcând dorinţa împlinită

Pentr-a trăi o veşnicie, scumpă ţară, aşa de minunată!



Flavius Laurian Duverna

01 martie 2007