Poezie Zi de Primăvară

Zi de Primăvară



Când vine iarăşi primăvara

Natura anunţă-a sa trezire,

Şi de cu zori şi până seara

Porneşte-n verde-ntinerire.



Porneşte seva din pământ,

Codrii cei trişti înmuguresc,

Şi prin al Domnului Cuvânt

Sub grija-I toate înverzesc.



Şi pajistea cea-ncântătoare

În fel de fel de specii multe,

Şi-ntinde faţa-i către soare

Rotind mii de flori mărunte.



Un covor fin de nestemate

Ne-ncântă-a ochilor privire,

Şi prin miresme parfumate

Ne-nveselesc întreaga fire.



Abia se-aşteaptă întâlnirea

În zumzet viu de aripioare,

Cu albiniţe, vrând hrănirea

Sorbind, din fiecare floare.



Ele strâng nectarul... dulce

Ca să-l transforme în miere,

Şi-n coş pe picioruşe duce,

Polen curat, ce dă putere.



Aşa se trece, o zi întreagă

Cu-n du-te vino, neîncetat,

Mereu grăbind, ele aleargă

Şi pun în faguri, rod bogat.



Flavius Laurian Duverna

01 martie 2007