Poezie Nevoiți-vă să intrați

Nevoiți-vă să intrați

Acum, pe ușa cea strâmtă,

Grăbiți-vă să-apucați

A merge pe Calea Sfântă.



Până ce-i ușa deschisă

Siliți-vă să intrați

Că-ncurând va fi închisă

Și-afară ve-ți fi lăsați,



Unde-i plânset și durere,

Și scrâșnirea dinților,

Fără pic de alinare

Până-n vecii vecilor.



Când Domnu-are să-ncuie

Ușa Împărăției Lui,

Mulți vor bate și-or să spuie

Că-s copiii Domnului!



„Depărtați-vă de la Mine,

Voi lucrătorii fărădelegii”

Este tot ce le va spune

Stăpânul eternității!



Grăbiți-vă să intrați

Până ușa nu se-ncuie.

N-așteptați a fi aruncați

În flăcări pentru vecie.



Mulți-or bate și-or striga

Dar să intre n-or putea.

Stăpânul îi va alunga

De la El deapururea



Și vor vedea neisprăviții

Cum cei care s-au nevoit

A intra, vor sta cu sfinții

La masa Mirelui iubit.



De la apus și răsărit,

Miază-zi și miazănoapte,

Toți acei ce-au împlinit

Sfintele Sale cuvinte



Vor ședea-n Împărăție

La masa Domnului Isus!

Restul toți, pentru vecie

Sufletu-n iad, le va fi dus.



Zaragoza 25/06/2012

de Ioan Hapca (Ionică)