Poezie Avertizări

Avertizări



Ca fulgerul ce luminează

Spargând întunericul rece,

Semne multe avertizează:

,,Ceva straniu, se petrece!"



Ele sunt multe şi planarea

Apasă greu peste pământ,

Vizând zilnic neascultarea

Prezisă...-n Cuvântul Sfânt.



Neruşinarea cea mai mare

Şi-nalţă, al său chip hidos,

Decenţa stând în răsculare

În frunte cu sexul frumos.



Mândria ce s-a încumetat

Să se fălească în goliciuni,

Al omului corp l-a stricat

În multe-abuzuri, urâciuni.



Semnele-atât de grăitoare

Pe fondul marilor dezastre,

Ar trebui spre confirmare

Să fie faruri vieţii noastre!



Şi-atât de multe inundaţii

Ca la potop cu ape, spun,

Că ne-ar putea fi explicaţii

Pentru trăiri în plan nebun.



Seismele prin grade înalte,

Tornade, vânturi, uragane,

Sunt semne ca atâtea alte

Taifune ce vin din oceane.



Epidemiile, apar în goană

La păsări acum şi-animale,

Ameninţând viaţa umană

Mutaţii fiind grave, virale.



Şi dacă eforturi se depun

Ca boala, să nu-nainteze,

E pentru ca oricine-acum

Să fie-atent, să mediteze!



Să simtă, că nu e departe

De ziua mare-a răsplătirii,

Când tot omul după fapte

Va răspunde Dumnezeirii.



Flavius Laurian Duverna

27 februarie 2007