Poezie Ceasul cercetării

Ceasul cercetării



Când solemn răsună peste tot pământul

Glasul cel puternic, privind Vestea Bună,

Omenirea întreagă, poate-afla Cuvântul

Ce-L enunţă dragostea, de a fi-mpreună

Pentru slava Domnului împletind cunună.



Îngerul ce zboară-anunţând cu glas tare

Ceasul cel măreţ pentru judecata sfântă,

Vrea s-atragă atenţia... la Ziua cea Mare,

Zi de răsplătire... şi de răzbunare cruntă

Când faptele toate în cărţi se confruntă.



Pe fundalul cerului, strălucind sub soare

Ne confirmă Golgota cea mai elocventă,

Cea mai preţioasă, şi cea mai arzătoare,

Afirmaţie lansată, prin strigarea adventă

Solia întreită, în răbdare, şi perseverentă.



Prin jertfa cea scumpă-n zel de sacrificiu,

Întreg cerul s-a plecat acceptând golirea

De ce-a fost mai scump, până la supliciu,

Ca-n moartea la cruce s-avem mântuirea

Să ştim, să-nţelegem ce-nseamnă iubirea.



Dragostea cea mare, de-nălţime magică

Pe Calvarul crucii, împestriţat cu sânge,

Ne-o raportează istoria tulbure şi tragică

Ce-n moarte Lucifer, n-a putut-o frânge

Crezând că la Golgota o poate restrânge.



Astfel, Dumnezeu, prin sfânta-I dreptate

El poate să ierte, chiar sa îndreptăţească,

Pe-orice om ce-azi crede, c-ale lui pacate

Au străpuns la cruce Jertfa cea cerească

Ce-a venit din dragoste, să Se dăruiască.



Flavius Laurian Duverna

26 decembrie 2008