Poezie Cristos farul

Învolburată clocoteşte marea

Şi bezna nopţii te-a cuprins în larg,

Eşti rătăcitul ce scrutează zarea

Urcând, plin de speranţă, pe catarg.



În faţa ta apare, parcă vie,

Lumina limpede a unui far,

Lumină care cheamă şi îmbie

Şi te aşteaptă, parcă, la hotar.



Însă acel ce seamănă-ndoială,

Cu trucuri vechi, te-mpiedică să vezi:

"Nu-i nici un far în noaptea ca de smoală,

E doar iluzie. Cum poţi să crezi?"



"Viaţa ta e lupta de pe mare" –

Îţi va mai spune el cu glas şoptit –

"Nu-i nici un ţărm, nu e nici o chemare,

Decât chemarea-n lut de la sfârşit."



Nu-l asculta şi nu-i da importanţă,

Faru-i Cristos, nu-i vis, este real,

Alungă ucigaşul de speranţă

Şi-ndreaptă, hotărât, barca spre mal.



Lumina Farului e tot mai vie,

Mai ia cu tine şi alţi rătăciţi;

Privind spre Far, mergând spre veşnicie,

Intraţi în portul celor mântuiţi.



Amin

Vulcan, febr. 2007