Poezie Ciclu de iubire

Mă simt iubit încă de dimineaţă

Când, dezlipit de vis, cobor din somn,

Scăldat în soare eu păşesc în viaţă

Iar Tu mă ţii de mână, dulce Domn.



Mă ţii apoi în palme de amiază

Când le întinzi spre mine din zenit,

Şi când îmi mângâi faţa cu o rază

Trăiesc sublimul, căci mă simt iubit.



Iar când luminile crepusculare

Pe orizont mai pâlpâie abia,

În binecuvântata înserare

Care coboară, simt iubirea Ta.



Când bezna înfăşoară-ntreaga fire

Şi stelele clipesc pe firmament,

Simt că-s cuprins în ciclul de iubire,

Un ciclu repetabil... permanent.



Amin

Vulcan, febr. 2007