Poezie Un inceput de zi

Un inceput de zi



Cum se coboara-n jos, zorile pe rand,

Si alunga noaptea fara de cuvant.

Si incet se misca, bland catifelat,

Abia zaresti ce umbre fug ca de speriat.



Dispar in aer vise si ducand mereu cu ele,

Minuscule sperante se pierd prin mi de stele.

E tot mai uimitoare privirea zabovind,

Spre zarea diminetii ce vine pe pamant.



Nimic nu ia fiinta prin lunecarea sumbra,

Ca noaptea se ridica si trece ca o umbra.

Impinsa fara zgomot, doar vezi ca-ncet dispare,

Si lasa loc tacerii luminii pe carare.



De vrei pe alta parte si te intorci alene,

Sa nu dispara somnul ce sta placut pe gene,

Alta-nfatisare strabate ca prin ciur,

Cu brate ce asteapta sa prinda cei in jur.



Asa-i dintotdeauna si armonia creste,

Cand zorii se arata si noaptea nu mai este.

Parca-i magica lumina ce are ciclu fix,

Ce l-a lasat Stapanul si l-am redat cu-n pix.



Dorind sa stiu misterul si sa-nteleg un scop,

Printre lucrari perene sta primu-n orice loc.

Acest maret spectacol care-l face al nostru Creator,

Vrea sa -L descoperim in viata tuturor.



Cu Sfantul Fiu din slava ce ne-a rascumparat,

Ce toate controleaza de cand S-a aratat.

Si-n dreptul nostru vine si-alunga noaptea grea,

A beznei de afara cu-ntunecimea sa.



Ne da acum o sansa in indurarea Lui,

Si vrea sa-l dam azi cinste si slava Domnului.

Pentru aceste lucruri mereu Il preamaresc,

Pe Tatal Creatorul eu vreau sa Il slujesc.



C-a pregatit un loc, un coltisor de rai,

In care ma asteapta sa-i aud scumpul grai.

Si-adesea ma atrage iubirea inspre El,

Vibrand in luminite ce le pastrez la fel.



Ca-n margini de razoare, imprastie lumina,

Dreptatea si a Sa mila cu noi-i pe totdeauna.

Si unde se opreste se vede implicarea,

Dar mai dulce va fi cand va striga Trezirea,

Al nostru Domn ce vine si astazi ne graieste,

Ca se arata zorii si in curand soseste.



Amin