Poezie Omul mic cu inima mare

Omul mic cu inima mare





Cine este cel mai mare ?

Rasuna peste veacuri vechea intrebare,

Se-ntrebau si ucenicii odata,

Cine va ocupa pozitia cea mai-nalta ?





Sa fie Ioan? Sa fie Petru ?

Sa fie Iacov? Sa fie Marcu ?

Cine va fi cel mai mare ?

Se-ntrebau in soapta fiecare.





Pe cand incercau sa-si raspunda la-ntrebare,

Isus le rastoarna modul de evaluare

O Doamne, cand sinele vrem sa-l inaltam,

Pune-un copilas la mijloc de la care sa-nvatam:





Ce-nseamna sa fii sluga tuturor,

Ca sa fii cel mai mare-n Imparatia cerurilor

Ce-nseamna sa fii cel din urma, cel mai mic,

Ca sa devii ce Domnul vrea sa fii...un ucenic.





Poti sa fii un Goliat la statura,

Inarmat pana-n dinti si bun de gura

Poti sa-ti inalti turnul Babel pan’ la cer,

La ce folos, pan’ la urma toate acestea pier!







Decat un Goliat mai bine un Zacheu

Ce l-a primit in inima pe Dumnezeu.

Asa cum in casa lui a intrat mantuirea,

Te rog las-o si la mine Isuse, fericirea.





Nebucadnetar s-a crezut un imparat atat de mare,

Intr-un Babilon cu ziduri tari de-aparare

Dar din pricina mandriei, de pe tron fost-a aruncat,

Cu fiarele-n pustie si de slava despuiat.





Si azi omul se lupta cu inversunare

Sa aiba averi, sa fie cat de mare

Si Satan a vrut sa se-nalte mai presus de stele,

Dar mandria il va duce-n iad, undeva mai jos de ele.





Nu cauta sa-ti faci un nume,

Caci nu o faci din intelepciune

Asa-ti croiesti drumul spre pierzare,

Si la ce folos c-ai fost asa de mare!





Doamne, sub bratul Tau dorim sa ne smerim

Oameni mici cu inima mare vrem sa fim,

Sa fim scurti in vorba, dar mari in fapta

Caci pentru acestea, Domnul ne va da rasplata.



~Amin~