Poezie Cu haina iubirii

Cu haina iubirii s-acopăr mereu

Pe cel dezgolit de ispită,

Şi greu să nu-l judec în cugetul meu,

Rostind o sentinţă grabită.



Nici piatra osândei cea rece şi grea

În mine s-o am ridicată,

Ci dragostea dulce cu focul din ea

Să facă deplin judecată!



Iar sabia sfântă-a dreptăţii de sus

Nicicând să n-o scot cu grăbire,

Ci pururi să-nvăţ de la Domnul Isus

Dreptatea născută-n iubire.



Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat

Păcatul cu-a lui rădăcină,

Că-n dragoste sufletul este curat,

Prin ea se păstrează-n lumină!



În răni de păcate să torn nesfârşit

Balsamul iubirii divine,

Căci dragostea-i semnul că Domnul slăvit

Nascutu-m-a nou dintru Sine!