Poezie Şedeam trudit...

Şedeam trudit...



Şedeam trudit la o fântână

Şi apă vream să scot din ea,

Şi mi-ai întins, Isus o mână

Cu apa vieţii, pentru-a bea.



Cu dragoste m-ai îndemnat

Să beau din ea cu bucurie,

Căci cel ce bea, e-asigurat

Şi sete lui, n-o să-i mai fie.



Căci acea apă s-o preface

Într-un izvor lin de apă vie,

Care ţâşnind, se va desface

Curgând în marea veşnicie.



Şi-am înţeles c-această apă

Era Cuvântul Tău cel sfânt,

Ce lumea întreagă o adapă

De veacuri pe acest pământ.



El, din al Său nesecat izvor

De mii de ani curge mereu,

Spre-a stinge setea tuturor

Celor ce cred în Dumnezeu.



El este acea apa fără plată

Care-o oferi, la toţi în dar,

Prin jertfa Sfântă şi curată

Pe crucea cea de la Calvar.



Flavius Laurian Duverna

15 februarie 2007