Poezie Precum în cer

Pe brazda visului flămând de Tine

A încolţit o lacrimă de dor,

Un spic scăldat de ploile divine

Cu boabe de smarald pe obrăjor.



Şi-un curcubeu cu gura evantai

Claviatura lui ca pod şi-o pune

Să trec prin clipe sacre înspre Rai

Cu inima arzând în rugăciune.



Pe-a ochilor vitralii cad solemn

Apoteoze încă nenăscute

Plăpând zefir primăvăratec. Semn

Că iarna pământeană-i pe trecute.



De-atâta ceaţă şi de-atâta ger

Mi-am isprăvit uleiul din firidă

Şi-aud zburând ecoul efemer

Al uşii erei gata să se-nchidă.



De când aştept, Isuse, să Te-ntorci

Cu rânduială să îmbraci pământul!

De dragul ei, din via Ta să storci

Nectarul trudei, vinul sfânt, şi cântul.



Împărăţia păcii Tale fie

Râvnitul diamant endemic sfânt

Şi pune, Doamne, rod şi măreţie

Precum în cer, aşa şi pe pământ.



2.10.2007