Poezie A biruit credinţa vie

A BIRUIT CREDINŢA VIE



Geneza 22: 1-19

***********************

Când citim despre Avraam,

Despre-a lui credincioşie,

De ieşirea lui din Ur

Şi de-a lui călătorie,

Ne surprinde-n mod plăcut

Sfânta lui fidelitate:

A răspuns cu drag chemării

De-a păşi-n eternitate.



O, ce multe învăţăm

De la cel ce e numit

Tatăl celor credincioşi

Om cucernic, om smerit!

A luat în serios

Şi credinţa şi umblarea

Şi de-aceea Dumnezeu,

I-a dat binecuvântarea.



Multe sunt acele fapte

Ce aduc o confirmare

Despre-al lui ataşament,

Despre-a lui credinţă tare;

Ne vom limita la una

Desigur de toţi ştiută,

E jertfirea lui Isaac,

E atât de cunoscută!



Îl vom urmări acum

Pe Avraam mergând spre munte:

Domnul i-a cerut o jertfă

Nu putea să nu asculte.

"O, dar jertfa-i un copil"

Zice raţiunea-n noi.

"Tată, pentru sacrificiu

Avem iezi şi miei şi boi...



Unde s-a mai pomenit

O aşa aspră cerinţă?

Parcă s-o îndeplineşti

Nu e...nu e cu putinţă!

Cere-mi, Doamne, altceva,

Cere-mi turma de mioare

Sau recolta abundentă

Din fertilele ogoare...



Mi l-ai dat la bătrâneţe

Pe Isaac, întâi născut.

El îmi va fi ajutorul

În ţinut necunoscut;

Cere-mi aurul ce-l am

Ţi-l voi da cu bucurie

Să duc fiul la altar

Parcă este nebunie."



Aşa zice raţiunea,

Dar credinţa-i neînvinsă

De firea nerăstignită.

Ea nu poate fi atinsă

Ea învinge-ntotdeauna

Valuri mari de ezitare

Şi munţi mari de îndoială

Şi-o perfidă derutare...



Ea străbate prin furtună

Şi prin negura cea deasă

De cei necredincioşi

E atât de ne-nţeleasă,

E o taină şi-o comoară,

E liantul minunat

Ce ne leagă de Mesia

Şi de Plaiu-İ luminat...



Cine i-a gustat dulceaţa

Se leagă de ea puternic,

Nu mai vrea paharul lumii

Nu mai vrea amic nemernic

Straiul ei îl poartă-ntruna

Şi de plouă şi de ninge

E o flacără sublimă

Niciodată, nu se stinge.



Dar credinţa ce e slabă

(În sensul că e pasivă)

Află scuze şi motive

E-o credinţă uscăţivă

Cu ea nu ajungi departe

Spre cerescul Canaan

Ci e iute biruită

Chiar de cel mai mic duşman.



Şi Avraam putea găsi

Scuze să rămân-acasă

Când Părintele i-a zis

"Adu-mi jertfa cea aleasă"

Dar acea flacără vie

Ce-l unea cu Creatorul

L-a sculat în zorii zilei

Şi şi-a pregătit odorul...



"Ne vom duce la un munte"

Zise tatăl către fiu

"Să ne închinăm acolo

Unui Dumnezeu ce-I viu

Pentru noi cuvântul Lui

E puterea ce ne ţine

Este ghidul vieţii noastre

Pentru-a face tot ce-i bine...



Important e, fiul meu

S-ascultăm ce Tatăl spune,

Să răspundem bucuroşi

Cu cântec şi rugăciune

El ne dă orientarea

Prin a lumii pribegie

El ne-mpodobeşte traiul

Cu avânt şi energie...



Chiar când uneori se pare

Că cerinţa-i deplasată

El ştie ce este bine,

El – neprihănitul Tată,

El e pavăză şi stâncă,

El e-a noastră temelie

Tot ce facem pentru El

S-o facem cu veselie."



Şi-au pornit spre locul jertfei

Indicat de-al lor Părinte

Starea lor interioară

S-o descrie nu-s cuvinte

Şi-au călătorit trei zile

Şi-au ajuns spre înserare

Dar acolo fiul puse

Tatălui o întrebare:



"Unde vom găsi noi mielul

Pentru-al jertfei act, o, tată?

E o ardere de tot

Ce-i în ceruri aşteptată"

"Vei vedea astăzi minuni"

Zise-Avraam încrezător

"El este Iehova-lire

Este-al nostru viitor...



El ne va purta de grijă

O, ce Tată iubitor

În acele situaţii

Când se vede numai nor

De am fi-n cuptor aprins

Sau în groapa deznădejdii,

Sau în mijlocul urgiei,

Sau în valea cu primejdii,



De-ar veni nămeţi de ură

Gata, gata să ne-nghită

De ne-ar da numai prigoane

Omenirea rătăcită

El va fi de partea noastră

Să-L slujim cu mulţumire

El e stânca izbăvirii,

El este IEHOVA-LIRE!"



Şi-a clădit apoi altarul

Din lemne în spate-aduse

Şi pe fiul preaiubit

Deasupra pe lemne-l puse

Parcă te cuprind fiori

Când citeşti ce s-a-ntâmplat

Cum feciorul era gata

Ca să fie înjunghiat...



Dar în clipa cea mai grea

Când a ridicat cuţitul

Ce să vezi? Dintr-un tufiş

Se aude behăitul

Şi-un berbece se căznea

Capul să-şi elibereze

Iar al Cerului sfânt sol

A-nceput să cuvânteze:



"O, Avraame, Ceru-ntreg

Îşi exprimă bucuria

Căci Stăpânul nostru veşnic

Ţi-a testat credincioşia

Şi ţi-a dat suprema notă

Tu de El eşti ataşat

Mergi cu fiul tău acasă

Şi slujiţi-L necurmat...



Şi ai dovedit, Avraame

Că-L iubeşti pe Domnul vieţii

Mai mult ca pe fiul tău

Dat la anii bătrâneţii

Mergi acasă şi trăieşte

Prin credinţă anii daţi,

Ani de pace sufletească

Unui trai sfânt, dedicaţi."



***

De avem credinţă vie

Cum avut-a şi Avraam

Ne vom ataşa puternic

De acei din sfântul neam

Îl vom crede pe cuvânt

Pe Cel ce-a creat natura

Şi vom împlini cu drag

Ce ne spune ea, Scriptura..,



Şi vom crede în minuni

Şi le vom vedea-mplinite

Pe Stăpân Îl vom cinsti

Din inimi neprihănite

Vom vedea cum furnizează

Soluţii în încercări,

Cum ne scoate din strâmtoare,

Cum ne dă încurajări...



Vom străbate drumul vieţii

Cu încredere deplină

Şi vom căuta să fim

Mărturie şi lumină

Şi vom trece prin necazuri

Fără murmur sau cârtire

Şi nicicând nu ne-om abate

De la starea de slujire...



Vom învinge multe piedici

Întâlnite pe cărare

Şi vom rezolva probleme

Cu iubire şi răbdare

Vom putea-nfrunta păcatul

Şi vom fi biruitori

Nicicând la nevoia lumii

Nu vom fi nepăsători.



După dragoste-i credinţa

Nu putem a le desparte

Doar cu ele vom ajunge

Până dincolo de moarte.



gc/ 12 feb. 2007