Poezie Căci eu, Doamne, Te-am urmat... din aproape!

Era ziua cea din urmă

Când Isus cu turma mică

Adunați în faptul serii

Discutau actu-nvierii

Care fi-va precedat

De Isus crucificat;

Iar ei, fiecare-n parte,

Vor fi risipiți departe.



Simion Petru cel vânjos,

Vorbăreț și curajos,

A strigat ca niciodată

De Isus el nu se lasă;

Că în viață, ca și-n moarte

De Isus tot mai aproape

El va fi, și nu departe.



Ceasul din veci profețit

Că Isus va fi jertfit

Se-mplinea sub ochii cetei ucenicilor.

Când văzură ei mai bine

Ce se-ntâmplă și cum vine

S-au împrăștiat pe loc

Cum dispare ceara-n foc

Și se duseră, măi frate,

Cum prezise Sfânta Carte

De Isus cât mai departe.



Petru, curios de fel

S-a întors totuși nițel.

Și dorind el a afla

Ce se va mai întâmpla

A-ncercat mai dintr-o parte

Să-l urmeze pe Isus de departe.



Este-un har, o bogăție

Pentru oricine-ar vrea să vie

Să-nsoțească pe Cel Sfânt

Pe drumul Lui spre mormânt.

Dar dacă-ntrebăm pe Petru,

El o să ne spună bietul,

De ce-amar avea-vei parte

Când urmezi pe drum spre moarte

Pe Isus, doar de departe.



Buna-a fost dorința lui

Să urmeze Domnului.

Dar ce tragic s-a soldat

Când de El s-a lepădat!

Căci cu El ca să ai parte

N-ai să poți, dacă-L urmezi de departe.



Petru ar fi vrut să fie

Cu Acel bătut în cuie,

Dar pe el să se păzească

Și la foc să se-ncălzească

Ca să fii și atârnat,

Și cu cei ce cuie bat,

Cine-ar crede că se poate?

Nu, deloc, nici pe departe.



Ori pe lemn sus atârnat,

Ori de Isus lepădat.

Încălzit la-l lumii foc,

Dar și în Hristos un loc

Sfârșește prin lepădare,

Asta-i o mare-nșelare

De care avea-vor parte

Toți urmașii lui Isus de departe.



Poți vorbi la infinit

De Isus Cel răstignit.

Dacă firea ta n-o pui

Sus pe cruce cu a Lui,

Vei sfârși și tu la fel

Lepădându-te de El.

Poți vorbi de dărnicie,

Azi și-ntreaga veșnicie;

Dac-atunci când dăruiești

Tu însuți nu te jertfești

Deși-ai început frumos,

Vei sfârși-o dureros,

Lepădându-l pe Hristos.

Căci de-acest sfârșit au parte

Toți urmașii lui Isus, de departe.



Poți vorbi o viață-ntreagă

Ce bine-i cu Domnu-n slavă;

Dacă timpul tău ți-l dai

Pe cele ce nu-s din rai;

Dacă pofta ta cea mare

După știri ce-s pieritoare

N-o omori pe cruce sus,

Atârnând-o cu Isus,

Ești încă din ceata care

I-a dat cuie în picioare,

Nu poți fi și atârnat,

Și cu cei ce cuie bat.

Dacă-n timp ce spui de cer,

Vrei tot lucruri care pier,

Vei avea aceeași parte

Care a avut-o Petru

Când urma pe Isus, bietu', de departe.



Poți vorbi de veșnicie

De-a raiului bogăție.

Când în lucruri pământești

Tot ca lumea cheltuiești

Și pofta nu ți-o jertfești

Vei sfârși cu lepădare.

Asta-i soarta celor care

Vor în slavă cu Isus

Dar nu și pe cruce sus.

NU! Cu El n-o să ai parte

Când aicea Îl urmezi de departe.



Când dorești în cer să fii,

Cu ai Domnului copii,

Care n-au pâine și masă,

Iar tu mânci tot slana grasă;

Care n-au lemne pe foc,

Iar tu cheltui pe noroc;

Care n-au nici haine vechi,

Tu schimbi noi perechi, perechi;

Cei ce Biblia vestesc

Tot pe jos călătoresc,

Iar tu-ți dai dolarii tăi

Numai pentru mașini noi;

Ei n-au timp nici de citit,

Iar tu, că te-ai plictisit

Faci sport și citești ziare

Ești de mult în lepădare.



Vrei aer condiționat

Vrei și-n cer să fii bogat;

Vrei pământ și-a lui plăcere

Dar și cerul ce nu piere;

Vrei în cer cu frați să fii

Dar aici nu vrei să știi;

Vrei să-mparți cu ei tot harul

Dar aicea nici dolarul

Asta este, dragă frate,

Când urmezi doar de departe

Pe Isus și frații Lui

Pe copiii Domnului.



Urcă azi pe cruce sus,

Suferă lângă Isus;

Cercetează-L cum trăiește,

Vezi-L cum Se chinuiește

Vezi-L cum El pentru tine

Sărăcitu-S-a pe Sine.

Fă și tu acum la fel

Sărăcește-te ca El.

Domnu-i fratele tău care

E-n lipsă și nemâncare.

Dacă-i zici doar "Frate, frate"

Dar în chin cu el n-ai parte,

Tu-l urmezi doar de departe

Și sfârșești ca Petru care

A-ncheiat cu lepădare.



O Isuse, Mire sfânt,

Tu ești astăzi pe pământ

Chinuit și-nfometat

Prigonit și alungat.

O, nu mă lăsa-nșelat

Să stau în îndestulare,

Iar Tu-n sărăcie mare.

Vreau să-mpart de azi cu Tine

Bucurie și suspine.

Pâinea mea și banii mei,

Cu toți frații Tăi acei

Care vor fi în veșnicie

În slavă și-n bogăție,

Mulțumind o veșnicie

Că din ce mi-ai dat Tu mie,

Au avut și ei o parte,

Căci eu, Doamne, Te-am urmat DIN APROAPE!