Poezie Veniţi la Nuntă!

Veniţi la Nuntă!



Veniţi! S-aude o chemare-

E invitaţia sfântă de nuntă,

Veniţi, la ospaţul cel mare,

Petrecerea, este-ncepută!



Veniţi acum cu braţe-ntinse

La cina mare ce v-aşteaptă,

Căci torţele-s toate aprinse,

Să lumineze calea dreaptă!



O! Nu-ntârziaţi ca să veniţi,

Aveţi prea-sfânta asigurare,

Căci n-aveţi cum să rătăciţi

Chiar întunericul de-i mare!



S-aveţi mereu inima trează!

N-ascultaţi vorbiri şi şoapte!

La nuntă, oaspeţii veghează

Deşi este-n miez de noapte.



E timpul s-aşteptaţi pe Mire

Cu candelele, toate aprinse,

Cu El spre-a merge în unire

La ospăţul, cu mese întinse.



Poate-a Sa lungă-ntârziere

E timp de har, de pregătit,

Când perioada de veghere

Se trece încet către-asfinţit.



Când în sfârşit, va culmina

Prin apariţia cea glorioasă,

Din slăvi cereşti va lumina

Întunecimea atât de deasă.



Iar când Mirele va apărea

În strălucire şi splendoare,

Abia atunci, va fi alegerea,

A celor ce au fost fecioare.



Şi ce de strigăte cu lacrimi

S-or înălţa la miezul nopţii!

Şi câtă ură strânsă-n patimi,

S-o revărsa-naintea porţii!



Căci va fi-nchisă şi-n zadar

Va fi atunci orice-alergare,

Dintr-un hotar, la alt hotar,

Şi dela mare, pân-la mare.



Şi în a lor sumbră pribegire

Din miază-noapte-n răsărit,

Încoace, încolo, în istovire,

Orice proiect, va fi zdrobit.



Lipsind al Domnului Cuvânt

Va fi şi-o foamete şi-o sete,

Şi pân-la margini de pământ

Nu va mai fi cin' să-L repete.



Caci nu va mai fi nici-o solie

Vestind pacea în mângâiere,

O! Ci doar o crudă anarhie

Şi pe pământ, numai durere.



,, Harul cel sfânt s-a-ncheiat!"

Se-anunţă-n toată omenirea...

Rabdarea-n cer s-a terminat,

Urmand pentru lume pieirea!



Flavius Laurian Duverna

10 februaie 2007