Poezie Ca roua ce cade in zori

Ca roua ce cade in zori



Ca roua ce cade in zori

E harul primit de la Tine

In zile de truda si chin

Cind moare tot lutul din mine



Cind flacara Ta se aprinde din nou

Si-altarul e-n flacari aprinse

Desi-i apa multa si truda e-n jur

Se mistuie...lemnele ard....

Credinta-i minunea si dragostea-nvinge!



Ce-adinc ai sadit Tu in sufletul nostru

Credinta si focul ce arde-n vapai

Prezenta Ta sfinta in noi,ce renaste

Minunea de-a fi printre noi!



Si nu-s forte-n lume sa poata sa stinga

Credinta-ncercata-n cuptoare de foc,

Ce-accepta jertfirea,si-alege smerirea

Nu-s forte in lume s-o tina pe loc!



E harul si darul ce curge din Tine!

Prin Duhul cel sfânt ce trimisu-ne-ai jos

S-avem mângâierea ,primind infierea

In tine cu toti noi azi suntem una.



Si gindul imi zboara ...departe-ntrebând

Ce bucurii vor fi acolo in curând

Daca aici primim scântei doar si plutim...

Ce va fi sus cu Tine al nostru Domn divin!

Nov 16 2006