Poezie Mă duc şi azi

Mă duc şi azi la izvorul Scripturii

De unde curg din belşug apele vii

Îmi răcoresc diagonala făpturii

Nesaţul, adâncul dorinţei de-a fi.



Mă duc şi azi la izvorul iubirii

Să beau însetat din preaplinul de har,

Să-mbrac dimineaţa puterea trăirii

Lăsând, înnoit, mulţumiri pe altar.



Mă duc şi azi la izvorul luminii

Unde raza vederii plenare se naşte;

Răsar în parfum de lacrimă crinii

Şi-n gând înfloreşte floarea de Paşte.



Mă duc şi azi la izvorul nădejdii

Găleata credinţei din nou mi-o încarc

Căci drumul e lung şi plin de primejdii

Şi cel rău pândeşte cu săgeată în arc!



Mă duc şi azi la izvorul vieţii

Cu apă cerească şi foc mă botez

Retras meditez şi frământ ca asceţii

Plămada de dor, năzuinţă şi crez.



Mă duc şi azi la izvorul divin

Ce-adapă toate Saharele lumii,

Poposesc la oaza cu pâine şi vin

Dezbrăcând frământările humii.



Mă duc şi azi şi iar mă voi duce

Şi mâine, şi-apoi în fiece zi.

Ce apă e-n el, curată şi dulce

Şuvoi nesecat de eterne tării!



Izvorul acesta e Domnul Isus!

El şi azi, cum ieri, spre mâine se varsă

Izvorând nu de jos, din adânc, ci de sus

Pe cel însetat resplendid îl lasă!





2/6/2007