Poezie Ascultă Doamne strigătele mele

Ascultă Doamne strigătele mele

Căci de la capătul lumii se nalţă glasul meu

Cărarea –i aspră,şi urcuşurile-s grele

În stânga şi-n dreapta e vrăşmaşul meu.



Cu mâinile amîndouă mă prind mă-agăt,

Nu vreau să Te pierd, vreau să ajung la ţintă

Vrăşmaşii-s la pândă, vor să mă tragă-n hăţ,

Mă urmăresc, şi viaţa caută să mi-o stingă.



Cu inima mâhnită zi şi noapte strig,

Du-mă pe stânca ce n-o pot ajunge,

E prea înaltă, e abruptă,sudorile mă-nving

Şi teama că n-am să răzbesc inima-mi frânge.



Acolo-i cetăţuia mea, spre ea Tu m-ai condus

Dă-mi braţul Tău puternic ca să mă menţină,

Căci numai aşa voi atinge scopul propus,

S-ajung în splendoare în Ţara de lumină.



De acolo am să ajung voi fi în siguranţă

În cortul Tău să locuiesc pe veci adăpostit,

Ca moştenire să îmi dai o nouă viată,

O Dumnezeule,asta e tot ce mi-am dorit.