Poezie Gânduri în expansiune

aproape de țărm



Sunt ca un fir de nisip

locuiesc temporar o clepsidră

mereu vertical la marginea clipei

sub tâmplă pecetea un semn stacojiu

între litera A și numele meu

port stigmatul chemării



pe drumul sortit



între două căderi

aștept întoarcerea mâinii

alte fire egal să răstoarne în forme finite

doritoare ca munții sticloși să îi mute

în larguri de ape



veghează un înger

și bate cu raze până sticla devine subțire

subțire de liniști



căderile toate încap în bobul fierbinte

peste mugur siliciul înflorindu-mi călcâiul

până aflu odihnă în ochiuri de clipe

un pic înlăuntru un pic în afară

mi-e pacea egală cu dorul

exilat doar pe insula minții

totuși freamătul mării m-ajunge

când valul cu vântul se-ngână

din larg ondinele cântă

cine ești cine sunt

necuprinsul răspunde



Eu Sunt Cel Ce Sunt



și ecoul atinge rochia mea

nisipie