Poezie Prin credinţă (7)

Prin Credinţă...



Când adesea cugetând

Cât au suferit creştinii,

Sub prigoane rezistând

Ne-apar în faţă martirii.



Bunii noştri în credinţă

Fiind străini şi călători,

Pe pământ în suferinţă

Au fost sub stăpânitori.



Ei spre patria cerească

Prin credinţă, au năzuit,

Însă fără să primească

Din ce-a fost făgăduit.



Toţi au aşteptat cetatea

Cu porţi sfinte de iaspis,

Să le fie în veci partea,

După cum Domnul a zis.



Cetăţeni erau cu sfinţii

Din casa lui Dumnezeu,

Şi conform făgăduinţii

Ei ţinteau spre apogeu...



Că va fi-acea mântuire

Pentru cel drept şi curat,

Prin a Domnului jertfire

Prin al Său har minunat.



Flavius Laurian Duverna

02 februarie 2007