Poezie Tot mai aproape...

Tot mai aproape...



Tot mai aproape, scump Isus,

Aş vrea să fiu mai lângă Tine,

S-ascult de toate câte-ai spus

Şi noi puteri să-mi dai depline!



Să-mi vindeci orice suferinţă

Cu-a Ta mireasmă alinătoare,

Şi să mă înveţi, ca-n umilinţă

Să-mi duc viata, în ascultare.



Tot mai aproape, încrezător,

Aş vrea să calc pe a Ta urmă,

Ca mielul după al său păstor

Pân-voi ajunge, lângă turmă.



Din apa vieţii, şi din păşune,

Să-mi satur sufletul plăpând,

Să mulţumesc prin rugăciune

C-am fost şi setos şi flămând.



Tot mai aproape, încercând

Să stau mereu în preajma Ta,

Mă voi pleca, nemurmurând

Şi imnuri sfinte-Ţi voi cânta.



Căci o Doamne, eşti cu mine

Şi-n vremuri bune şi-n nevoi,

Şi-n cale vânturi de m-ar ţine

Ele, nu m-or întoarce înapoi.



Privirile-având sus, şi-n minte,

Gândul, din genunea pierzării

De Dragostea, în veci fiebinte,

Prindea-mă-voi, în largul zării.



Flavius Laurian Duverna

01 februarie 2007