Poezie Cu dor nestins...

CU DOR NESTINS...



Cu dor nestins Îţi aşteptăm venirea

Şi ştim că este-un plan; îl respectăm

Ne ştim prioritatea şi menirea

Şi ştim că Sus ne-aşteaptă strălucirea

De-aceea, sfinte Domn, Te ascultăm!



Te ascultăm când Tu ne dai poveţe

Dar şi când ne mai dai mustrări

Prin toate depăşim o stare de tristeţe

Şi căpătăm elan de tinereţe

Să putem călători pe sfintele cărări.



Cu dor aprins trăim învrednicirea

Ce am primit-o când ne-am pocăit

Am înţeles atunci ce e iubirea

Ne este încă vie amintirea

Când pacea Ta, cu drag, ne-ai dăruit...



E-un dor sublim ce ne însufleţeşte,

Ne dă aripi să ’naintăm spre ţel

Cu el în noi credinţa noastră creşte

Chiar dacă vântul necazului vuieşte.

E-un sentiment ce-ndrumă spre Betel...



E dorul ce ne leagă de eternitate

Şi-aduce-n noi trăiri din Rai

De-aceea Te-om sluji cu scumpătate

În toate vrem să-Ţi dăm întâietate

Căci zilnic din cupa dragostei ne dai.



Pân’ Te-om vedea nu va apune dorul

De Ţara Frumuseţii cu-a ei locuitori

Cu Tine vrem să ne petrecem Viitorul

Ne eşti Lumină şi ne eşti Păstorul,

Ne dai puteri să fim biruitori.



31 ian. 2007