Poezie Mă lupt

Sunt un naiv cu zâmbet perpetuu

Pătruns pe de-a-ntregul de rugă şi crez.

În suflet, cuvântul îmi e ornamentul

Neîmblânzit, neputând să-l dresez.



Iubesc adevărul cum ţarina spicul

De grâu îl iubeşte şi-l creşte în glod.

Prea adesea sunt înfrăţit cu finicul -

Bogat în frunziş, dar fără de rod!



Aş vrea să-nfirip în toţi veşnicia,

Să dăltui în inimi Lumina de sus,

Să-mbrac omenirea în har, cum hârtia

Mereu se îmbracă cu tuşul supus.



Aş vrea, dar nu pot! Puterea mi-e vană!

Rămâne doar poamă concepută în duh.

Mă lupt să înving neputinţa umană

Şi plâng şi rămân un arbor pleşuv.





30.01.2007